Revista presei culturale – 30-01-2014
Avem şi astăzi ştiri diverse, pentru gusturi şi preocupări diverse, aşezaţi-vă confortabil şi citiţi/ascultaţi îndemnurile noastre din revista presei culturale.
Pe semnebune.ro, Valentin Ceauşescu semnează un articol în care pledează pentru romanul grafic, face un scurt istoric al lui şi prezintă puţinele încercări de acest fel de la noi. „În timp ce în majoritatea țărilor, fie ele europene, asiatice sau americane, romanul grafic a câștigat teren de-a lungul timpului și are o istorie și un număr mare de fani, în România de abia a început să își facă, timid, intrarea. (…) Cu siguranță, în anii care vor veni, romanul grafic va câștiga teren și în România, deja primii pași au fost făcuți. Deocamdată , în afară de cele enumerate mai sus, sunt sigur că mai axistă și și alte publicații, inițiative de care nu am auzit încă. Şi mai există un loc în București, în care pasionații pot găsi titluri, însă numai în engleză, anume Librăria Anthony Frost, care are o superbă colecție de romane grafice și comicsuri. (…) Este extrem de plăcut să te pierzi într-o operă de acest gen, să te lași purtat de imagini și text într-o poveste grafică. Este ca și cum ai vedea un film, numai că senzația este mai naturală, din moment ce poți pipăi în voie obiectul de artă”, scrie Valentin pe semnebune.ro, în articolul pe care îl recomandăm inclusiv celor care încă nu sunt fani ai genului. I-ar putea converti.
**
Prezentarea unui film care va avea premiera în cinematografele din România la sfârşitul acestei luni o găsiţi pe site-ul postmodern.ro. „Filmul The Legend of Hercules prezintă povestea originală a eroului grec. Regizat de Renny Harlin (…), filmul îi cuprinde în distribuție pe Kellan Lutz, Scott Adkins, Gaia Weiss, Roxanne McKee, Liam Garrigan. În Grecia Antică, în jurul anului 1200 Î. Hr. o regină cedează dorințelor lui Zeus și astfel îl aduce pe lume pe Hercule (Kellan Lutz) al cărui destin va fi unul măreț. El trebuie să înlăture tirania regelui și să instaureze din nou pacea în ținutul greu pus la încercare. Însă, Hercule nu își cunoaște destinul și nici reala identitate, iar singura lui dorință este să obțină dragostea lui Hebe, Prințesa Cretei, promisă deja chiar fratelui lui Hercule. Atunci când eroul își află adevarata soartă, este nevoit să se confrunte cu o alegere dificilă între dragoste și îndeplinirea destinului de erou”, citim de pe postmodern.ro. Premiera, în 31 ianuarie.
**
Începutul lunii februarie aduce la Teatrul Naţional din Bucureşti o nouă punere în scenă a regizorului Radu Afrim, aflăm de pe hotnews.ro. „Pentru cea de-a treia lui colaborare cu Teatrul Naţional din Bucureşti, regizorul Radu Afrim a ales piesa HOŢI, aparţinând scriitoarei Dea Loher, unul dintre cele mai în vogă nume din dramaturgia europeană actuală. (…) Hoţi este şi primul spectacol de la Sala Studio, revenită de curând în circuitul teatral, în care foloseşte spaţiul de tip Arenă, formulă cu care publicul nu s-a mai putut întâlni în această sală de peste trei decenii. Lumea imaginată de Dea Loher este o lume a personajelor afectate de sensibilitate, a oamenilor fragili care se strecoară prin propria existenţă, temători și prevăzători, ca și cum viaţa asta nu le-ar aparține sau n-ar avea dreptul s-o trăiască. Ca niște hoți”, citim din prezentarea de pe hotnews.ro. Pentru spectacolele din 1, 2, 4 şi 5 februarie, biletele pot fi deja achiziţionate.
**
De pe ziarulmetropolis.ro recomandăm astăzi un reportaj despre unul dintre dansatorii profesionişti români, Gheorghe Iancu, care, după ce a impresionat publicul din multe ţări, a revenit la Bucureşti pentru a pune în scenă un spectacol pe care îl puteţi vedea vineri seara, pe scena Operei Naţionale. „Timp de 30 de ani, Gheorghe Iancu a dansat pe marie scene ale lumii, iar în 1986 s-a stabilit în Italia, „țara cea mai frumoasă din lume”. Pe vremea aceea, ca român, era o pasăre rară, scăpată de sub Cortina de Fier. Acum lucrurile stau altfel: „Cu sora care locuiește la Napoli vorbesc mai degrabă italiană când nu vrem să ne înțeleagă ceilalți. Atât de mulți români sunt în Italia”, spune râzând, apoi soarbe din ceașca de cafea. (…) A venit la București pentru repetițile cu „Femei”, după care se va întoarce, pentru două-trei zile, la „așa-zisa casă” din Veneția. „Femei” e unul dintre spectacolele pe care nu le-a modificat niciodată, pentru că „e ca un cerc, s-a închis foarte bine”. S-a gândit prima oară la el când avea 24 de ani, apoi l-a pus într-un sertar al memoriei, pe care l-a redeschis după 10-15 ani”, citim din reportajul de pe ziarulmetropolis.ro, pe care vă îndemnăm să-l citiţi, pentru că dezvăluie mult mai multe, atât despre Gheorghe Iancu, cât şi despre spectacolul amintit.
**
Cum vremea se încăpăţânează să ne ţină cumva captivi, vă mai recomandăm ceva de citit. De data aceasta, nu o carte, ci un articol. Ceva mai lung. Pe care l-am găsit pe site-ul decatorevista.ro. Despre conflictul dintre generaţii, despre lumile paralele în care ne învârtim, despre căderea Imperiului Roman şi legătura lui cu amintitele generaţii… „Începusem să mă gândesc la vârste și generații prin februarie, când o colegă de douăzecișiceva de ani de la agenția de PR pe care o conduc m-a rugat să îi acord un interviu pentru o lucrare academică. Am acceptat din două motive. Primul era că, într-o țară în care titlurile universitare coboară din Commedia Dell’Arte, o tânără se încăpățâna să facă cercetarea corect. Al doilea era tema: atitudinile și așteptările generației Y despre locul de muncă. (…) Am terminat de scris după cinci ore, dar nu îmi reveneam din șoc. Wordul cu răspunsuri la 12 întrebări benigne despre tensiunile dintre generația Y și X număra 22.728 semne. De ce am scris 10 pagini de opinii pe care sigur nu le va citi (aproape) nimeni, mi-e greu să explic. Nu făceam asta nici măcar la teza la română. Înclin să cred că mi-am scris mie. Că am pus pe hârtie emoții, observații, acuze, laude și banalități, încercând să îmi demonstrez că îi înțeleg”, citim de pe site-ul decatorevista.ro, din articolul pe care vă îndemnăm cu drag să îl citiţi integral. Vă va da de gândit. Şi de rumegat. Ce altceva poţi să faci pe o vreme ca asta?
Acestea au fost ştirile culturale dintr-o zi de ianuarie friguroasă – cum altfel -, ne citim/auzim şi mâine dimineaţă, după care vă vom lăsa să vă bucuraţi de weekend.
