În timp ce în majoritatea țărilor, fie ele europene, asiatice sau americane, romanul grafic a câștigat teren de-a lungul timpului și are o istorie și un număr mare de fani, în România de abia a început să își facă, timid, intrarea. Primul roman grafic cap-coadă relizat,cu desenele autorului, un prototip totuși, este ”The Marriage of Heaven and Hell” de William Blake,care a apărut în anul 1790. Apoi au apărut benzile desenate, în America,Franța sau Japonia, clasicele ”Marvel”,după care s-au și făcut filme de succes, ”Aventurile lui Tin-Tin” sau filozoficele ”Manga”, în Japonia. Însă primele romane grafice în adevăratul sens al cuvântului au apărut pe la jumătatea secolului trecut, făcându-se tranziția de la ”comics” la ediții ”hardcover”extinse, care îmbinau cu măiestrie o poveste scrisă cu desenele care exemplificau aventurile sau trăirile personajelor și spațiile în care se aflau. Între timp au apărut multe subcategorii, precum dark novels, visual novel, graphic nonfiction sau underground comix, toate aducând noutăți. Cârcotașii au crezut că odată cu filmele inspirate de romane grafice sau comics, genul va muri, însă s-a dovedit că din contră, prin trecerea pe celuloid, popularitatea acestora, în format clasic-tipărit sau on-line/pdf, a crescut. Azi, avem de-a face cu un adevărat cult al romanului grafic sau al benzii desenate, există muzee și librării specializate în acest fel de literatură. Aici este un top bine gândit al celor mai bune romane grafice din toate timpurile.
Primul roman grafic tradus în România este ”Persepolis”,(fragment), de Marjane Satrapi, apărut la Ed. Art și lansat în vara lui 2010 la Târgul de Carte Bookfest și care s-a bucurat de un succes fulminant, apopiat de succesul pe care l-a avut în toate țările în care s-a publicat și după care s-a făcut și un film. Între timp, la Ed. Art au mai apărut două romane grafice, ”Broderii”(2010), (fragment), de aceeași Marjane Satrapi și ”Stigmata” (2011) de Lorenzo Mattotti Claudio Piersanti(fragment). De neuitat este și traducerea memorabilului ”Maus. Editura promite și alte titluri, în timpul care va veni. Cu bucurie, anunț și apariția primului roman grafic românesc, anume romanul grafic ”Travesti”(fragment) de Edmond Baudoin după romanul lui Mircea Cărtărescu, la Ed.Humanitas. Este de fapt vorba de o traducere din franceză, dar tot este ceva.
Am observat că bruma aceasta de titluri, referindu-mă aici la numărul lor mic, nicidecum la valoarea lor, a prins foarte bine la noi în țară, lucru ce dovedește că forma această de literatură poate strânge în timp un număr mare de fani. Este adevărat, România nu are o istorie bine definită în BD. Ne putem lăuda cu vreo 20 de publicații care de-a lungul vremurilor au publicat BD-uri, mici seriale.Îmi aduc aminte de vremea copilăriei, când apărea revista ”Abracadabra”, ramură a celebrei emisiuni omonime pentru copii și mi-o cumpăram mai ales pentru că, pe lângă altele, exista și un serial de BD pe care îl savuram cu bucurie. De asemenea avem și ”Hardcomics”, care a publicat câteva titluri. Sunt salutare câteva inițiative, aceea, de acum câțiva ani, de a republia ”Rahan”, aceea a MNAC care a deschis o filieră pe Calea Moșilor dedicată BD-ului sau a Asociației ” Jumătatea plină” care s-a ocupat de seria de la Editura Art și de traducerea romanului grafic ”Travesti” în română. De asemenea recomand cartea lui Ion Manolescu, ”Benzile desenate și canonul postmodern”, Editura Cartea Românească, București, 2011,care tratează cu dibăcie fenomenul. O lectură obligatorie va fi și ”Istoria benzii desenate românești” de Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu, apărută recent.
Cu siguranță, în anii care vor veni, romanul grafic va câștiga teren și în România, deja primii pași au fost făcuți. Deocamdată ,în afară de cele enumerate mai sus sunt sigur că mai axistă și și alte publicații, inițiative de care nu am auzit încă și mai există un loc în București, în care pasionații pot găsi titluri, însă numai în engleză, anume Librăria Anthony Frost, care are o superbă colecție de romane grafice și comicsuri. Bineînțeles, în engleză. Este extrem de plăcut să te pierzi într-o operă de acest gen, să te lași purtat de imagini și text într-o poveste grafică. Este ca și cum ai vedea un film, numai că senzația este mai naturală, din moment ce poți pipăi în voie obiectul de artă.
Eu mă declar fermecat de aceste bijuterii literaro-artistice și-i îndemn pe toți cei talentați să se ocupe de romanul grafic, fiindcă din moment ce te pricepi la desen, mai ai nevoie doar de muncă, pasiune și inspirație, care poate fi stimulată de o scriere bună, pentru a da un roman grafic. Și știu că sunt tineri talentați în România care ar putea face acest lucru, numai că încă există teama de insucces dar editurile nu au în vedere, în primul, rând potențialul economic, ca să nu vorbesc de reputația pe care ar putea-o dobândi sau spori, prin crearea de colecții specializate.
De ce n-am avea și noi o Marjane Satrapi, un Neil Gaiman sau un Edmond Baudoin ? Ne împiedică doar o doză de teamă și ignoranță, care sper să fie depășite. Așadar, reiau îndemnul lui Titu Maiorescu (mă întreb dacă domniei-sale i-ar fi plăcut romanul grafic), ”Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”, puțin upgradat, ”Scrieți și desenați, băieți/fete, orice, numai scrieți și desenați!”
