Ați văzut filmul „Război în bucătărie”? Ei bine, eu nu. Mă gândesc acum că poate era mai bine s-o fi făcut. Nu de alta, dar am rămas în minte cu niște rețete ciudate, fără reprezentare vizuală.
„Madame Mallory și micul bucătar indian” a fost publicată în 2014 în colecția „Raftul Denisei” la Humanitas Fiction, purtând semnătura lui Richard C. Morais. Filmul a apărut înainte de tipărirea volumului în limba română, motiv pentru care coperta întâi are figurile celor trei actori care joacă personajele relevante – deși știu că „prinde bine”, nu mi-a plăcut niciodată ideea asta, pentru că îi interzice cititorului să-și reprezinte personajele așa cum vrea.
Romanul povestește viața lui Hassan Haji, un copil dintr-o familie indiană al cărei vis e să dețină un restaurant de succes. Viața lui ne poartă din India, în Anglia și până în Franța, unde tânărul bucătar talentat se desprinde de rețetele familiei și-și pornește propria afacere.
Prezentarea Indiei e savuroasă, pe alocuri dezolantă, dar convingătoare. E aromată și colorată, gălăgioasă și familiară pentru autor. Anglia e locul tristeții, al lipsei de inspirație și speranță. Un fel de etapă intermediară, de probă inițiatică, pentru viitorul care-l aștepta calm pe valorosul bucătar. În Franța se întâmplă toate minunile. Familia Haji revine în industria mâncărurilor condimentate. Apare antagonistul – cel puțin aparentul antagonist – în persoana doamnei Mallory, care se comportă ca o scorpie tipică din clasa de sus: pune poliția pe capul indienilor, face crize de invidie, șantajează vânzătorii de legume să nu le vândă nimic. Hassan o cunoaște pe prima lui iubită care merită tot în Lumière. Apoi se mută în Paris și se chinuie să depășească nivelul de bucătar al unui restaurant.
Contrastele sunt, la început, șocante. Coperta de culoarea piersicii nu te avertizează că vor fi povestite părțile urâte ale Mumbai-ului. Părțile astea urâte nu te mai pregătesc pentru fastul din vestul Europei. Și ești constant surprins, la fel ca personajul-narator, de schimbările care apar în viața unui emigrant. Constanta în roman e reprezentată de pasajele de descriere culinară. În mijlocul unei secvențe interesante, te trezești captivat între condimente și ingrediente care, aparent, nu au nicio legătură gustativă între ele. Și, dacă nu ești plimbat prin toate farfuriile extravagante din lume, o să ai o dilemă de înțelegere.
Ciudat e și felul în care sunt accentuate sentimentele. Unele lucruri importante sunt povestite foarte sec – cum ar fi moartea tatălui său și a doamnei Mallory – iar altele au mult prea multă importanță – ca o altă moarte, a unui prieten bucătar. Cumva, se umbrește adevărata influență; în loc să conteze foarte mult tatăl, cel care i-a inspirat de mic ideea de restaurant și rețete, momentul de răscruce e decesul prietenului, care îi făcuse bine de când se mutase în capitala Franței.
În afara acestor mențiuni, cartea e captivantă, personajele vii, întâmplările te pun pe gânduri și mai că-ți verifici economiile ca să-l ajuți pe optimistul indian să-și îndeplinească visul. Descrierile unor decoruri și ale unor gesturi sunt atent făcute și creează atmosfera, te fac să înțelegi lucruri care nu se spun explicit. Te atașezi de unii sau de alții și le ții partea. Și ți se face foame. Indiscutabil, ți se face foame la fiecare descriere de meniu care depășește trei rânduri.
Fără să fi vizionat filmul, cred că cele două merg mult mai bine împreună. Întâi, pentru că așa o să poți să-ți reprezinți câteva feluri de mâncare din toate ciudățeniile alea cu fistic și anason. Apoi, pentru că trebuie să vezi personajele așa cum le-au gândit regizorii, dacă tot n-ai fost lăsat să ți le desenezi singur.
TITLU: Madame Mallory și micul bucătar indian
AUTOR: Richard C. Morais
EDITURA: Humanitas Fiction
COLECȚIA: Raftul Denisei
APARIȚIE: 2014
