Despre versuri memorabile

zzn_005

Există momente în viața unui iubitor de , când biografismul exacerbat și găștile literare devin translucide, iar atenția lui se mută spre alte zone mai puțin explorate și exploatate (că tot sunt la modă termenii ăștia în ultimele luni). În sprijinul acestei idei, voi invoca articolul colegului meu, , care a punctat foarte bine importanța întoarcerii, chiar și pentru scurt timp, la autorii clasici, canonici (în logica lui Harold Bloom), fără a neglija însă nici scriitorul contemporan.

Trasnslatând această idee în poezia românească de azi, trebuie să vă fac o mărturisire. Mi-e dor de versurile memorabile, de acele poeme la care te gândești mult timp după ce ai închis cartea. Pentru a nu duce discuția prea departe în timp, voi aminti doar doi poeți – provenind din generații diferite – care au lăsat literaturii recente bijuterii lirice: și Ioan Es Pop. Versurile de mai jos nu mai au nevoie de alte comentarii.

poetul-pop

aici nu stau decît doar cei ca noi.
aici viaţa se bea şi moartea se uită.

numai în rare clipe de căinţă şi credinţă, noaptea,
zidurile se subţiază, se alungesc, se înalţă
ca un giulgiu tremurător îmbrăcat de un trup nelumesc.

(Ioan Es Pop, 1. ca o amară, mare pasăre marină, oltețului 15, camera 305, tiuk )

 

***

rv

Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi,
când te lasă inima să-l visezi:

„Dragule, în fiecare dimineaţă,
de pe la 4-5, în pieptul meu
un bătrân cu ochii plesniţi

citeşte cu degete tremurătoare
ca vocea ta de atunci
poeme despre noi în Braille.

(, din volumul Frânghia înflorită, Casa de Editură Max Blecher, 2012)

În același registru se încadrează și cartea Ioanei Nicolaie, . Autoarea reușește să treacă, fără mari dificultăți, peste visceralul imediat, evitând cu succes abordările unor congeneri în ceea ce privește tema spitalului. Când atacă aspectele medicale, o face cu detașare.

Și corpul întreg s-a umplut
De mingiuțe bine umflate
Ce ici colo încep să se spargă
Doar să-ndrăznești să le-atingi
(Fișă 1: Când)

este un tablou complex, ce cuprinde atât transformarea experienței clinice în , dar și bucăți tulburătoare decupate din albumul de fotografii al familiei. Colecția aceasta îmi aduce aminte de abțibildurile Panini cu jucători de fotbal, devenite populare în țara noastră la jumătatea anilor ‘90. Niciodată nu reușeam să completez întregul clasor. Fie că era vorba de bani, fie că era vorba de faptul că nu se mai găseau la Rodipet, colecția rămânea neterminată. ne face să vedem și abțibildurile lipsă din albumul său de familie, aceasta fiind una dintre mizele cele mai importante ale volumului de față.  Autoimun poate fi citit atât sub formă de agregat, dar și bucată cu bucată.

Sunt la mijlocul vieții
Ilustrația e netedă-n față
Niciun contur nu a crăpat,
Iar tricoul negru de polo
Abia se ghicește în cadru
(Oboseala, p.18)

Autoimun

La lansarea cărții, ce a avut loc la Humanitas Cișmigiu, scriitoarea Cecilia Ștefănescu a vorbit despre volum, comparându-l cu o carcasă zornăitoare. În opinia ei, există un mix foarte bine doyat între trup şi timp.Ioana Nicolaie nu se teme de întâlnirea cu boala (trupul) și nu are nevoie de ritualuri inițiatice (timpul) pentru a înfrunta maladia. Ba mai mult, poeta are  curajul de a-și asuma gesturi specifice personalului medical.

Ca un somnambul voi ghici
Tot ceea ce zorii îmi vor
scoate din minte,
Ca o doctoriță mă voi scrie
Singură în registru
(Acalmie, p.26)

Poate că venit timpul să-mi reevaluez relația cu poezia românească contemporană. Cartea Ioanei Nicolaie lucrează excelent în acest sens. Poeta înțelege faptul că gesticulăm în picioare,/Știind că de mult/Nu mai avem cuvinte/Să ne înțelegem unii pe alții (Într-o țară străină, p.24). Cu siguranță știu un lucru: aș putea umple un perete întreg din camera mea cu versuri din Autoimun. Și aș începe chiar cu

Când ești în plină putere
N-ai habar de iepurașul de cârpă
Ce încă nu-i rupt
Și-ți dă încontinuu târcoale.
(Datorie, p.48)

Ioana NicolaieAutoimun, 2013
preț: 19.95 RON

Surse foto: http://www.petocuri.ro/http://www.reportervirtual.ro/http://www.revistatransilvania.ro/ și www.cartearomaneasca.ro

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.