Experimental: Poemul lumii Poem colectiv Poemul tuturor

O inițiativă fără o poveste în spate și fără un scop precis, pare un proiect perdant din start. Viku Zen nu este de aceeași părere, pare încrezător – și bine face! Măsoară și nu taie, pune semne și mai măsoară o dată. 

Azi ne-a contactat pe Facebook și l-am descusut un pic, să vedem cu ce fir vrea să conecteze poeții la univers. Zice că e „fără fire”, iar întrebarea se pune oare cum o să însăileze versurile pentru a coase totuși o pelerină poetică universală, să ne acopere spațiile dintre noi. Dialogul este redat integral:

worlds-poem

SemneBune: „poemul lumii” cam pretențios
Viku Zen: nu este intocmai o metafora, ideea e ca intr-un astfel de experiment dispare practic necesitatea unui autor de a iesi in fata, e poemul lumii nu a lui x sau y, dupa titlul vor aparea numele tuturor care au participat

SB: ce așteptări ai de la acest „poem al lumii”?
VZ: poemul lumii e defapt un joc, un mod de a privi poezia
… asteptari sunt multe, nu stiu in ce masura o sa se si realizeze (o publicatie, ateliere de , continuarea proiectului daca lucrurile merg ok)

Am explicat pe Facebook: „Experimentul are ca premiză această întrebare „Se poate face o conexiune reală între oameni prin intermediul poeziei sau aceasta este posibilă doar în urma întâlniri faţă în faţă?” „Wireless connection” reprezintă interacţiunea la distanţă dintre oameni indiferent dacă aceştia se cunosc sau nu. „Poemul Lumii” dincolo de a fi o metaforă este un mod de a privi poezia ca pe o terapie de grup având ca rol îmbunătăţirea relaţilor interumane din acel grup prin intermediu poeziei. Intenţia nu este de a scrie o de performanţă. Actul artistic în sine este mai important decât rezultatul. Poate fi privit ca un atelier în care se folosesc şi proprietăţile terapeutice ale poeziei. Sunt recunoscuţi poeţi care au mărturist că au folosit poezia în mod terapeutic şi numeroase cercetări care au dovedit că scrisul are proprietăţi terapeutice. În acest experiment corelaţia fizică-emoţională, distanţă-apropiere este pusă la încercare.”

E ca o miscare care vrea sa revitalizeze un pic atmosfera sobra in care se scalda poezia

Avand in vedere ca sunt niste reguli, de pilda fiecare are dreptul la 10 versuri pe care le poate folosi cum crede

E ca o aplicatie auxiliara a poeziei, ceva interactiv, vreau sa duc asta si dincolo de online

SB: să înțelegem că se poate construi un produs editorial la final?
VZ: da, am deja o promisiune de la o editura, daca iese bine, va fi publicat in volum.

Succes!

 

„Fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr.” Plecând de la vorbele lui Sainte-Beuve, m-am tot gândit cum ar trebui să arate poemul lumii, fără să am habar ce este poemul lumii aşa că am ajuns inevitabil la multiplele semnificaţii ale acestor cuvinte. Poemul lumii ar putea fi istoria poeziei oficiale sau istoria poeziei neoficiale sau ambele. Luând în considerare etimologia cuvântului , poemul lumii ar putea însemna omul sau lumea în sine. Poemul lumii ar putea fi o în care să se regăsească toţi oamenii de pe planetă. S-ar putea regăsii în seva problemelor pe care şi le pun existenţialiştii sau în efortul colectiv a oamenilor de ştiinţă de a încerca să refacă primele clipe ale universului. Ar putea fi la fel de bine un poem la care să participe toată populaţia de pe glob.
Ar putea fi un moment de reculegere sincronizat perfect sau cel mai mare lanţ uman realizat vreodată. Poemul lumii ar putea fi telefonul fără fir, apocalipsa sau venirea extratereştrilor. Ar putea fi multiuniversul sau viaţa pe Terra. Poemul lumii ar putea fi sufletul sau praful stelar, vidul sau internetul. În orice caz poemul lumii ar trebui să unească oameni indiferent de etnie, religie, profesie, gusturi, situaţie financiară ş.a.m.d. într-un singur om iar acest lucru n-o poate face decât IUBIREA.
Ceea ce am precizat mai sus este doar un exerciţiu de imaginaţie sau etalarea unei idei îndrăzneţe ce vizează probabilitatea unei poezii totale. Am să mă opresc aici, nu acesta fiind scopul meu ci demararea unui experiment. Cu toate acestea am reuşit să găsesc un cuvânt cheie, acela fiind COMUNIUNE.
Astfel încât vă propun un experiment la care poate participa oricine (indiferent de etnie, religie, profesie, situaţie financiară, gusturi ş.a.m.d.) având ca scop redactarea unui POEM COLECTIV. Cum zicea John Cage „poezia iese la iveală atunci când ne dăm seama că nu posedăm nimic.” Nici măcar această poezie colectivă, cel mult am putea spune că este „a noastră, a tuturor”, în nici un caz „a mea, a lui.”

viku

Despre autorul proiectului:

„Viku Zen s-a născut pe 15 decembrie 1989 la Bucureşti. Spoken word poet, producător de muzică electronică şi artist vizual, trăieşte şi lucrează la Bucureşti. În ultimii doi ani a participat la mai multe expoziţii personale sau de grup, printre care Beat Genaration Reborn / Club Legere, Bucureşti şi Contempora 6 – Expoziţia Tinerilor Artişti / Alchemia, Bucureşti. În mai, 2013 i-a apărut volumul de debut „A iubi nu e verb” la editura Tracus Arte. În prezent urmează un master în Tehnici şi Strategii de creaţie în Sculptură, la UNArte.”

Detalii și Invitația la conectare o găsiți pe Facebook, aici.

foto: arhiva SemneBune

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.