Basmul a început să fie din ce în ce mai exclus din viețile noastre. A trăi pe calea basmului a devenit pentru cei mai mulți un soi de ancorare defectuoasă în anii copilăriei. Cred totuși că datorăm basmelor întreaga plasă a destinului nostru, țesută până acum din valorile cunoscute întâi din povești, căci am invadat realitatea prin intermediul acestora. Încă trăim un basm, pe care îl negăm însă. În fața acestuia ne acoperim ochii, privind la viață ca printr-o vată densă, în care abia recunoaștem ceva. Deoarece demult știam că nu există simple povești, ar trebui să știm că nu există nici vieți fără poveste. Trăim cu aceeași emoție evenimente definite de logica basmului, în dimensiuni construite individual.
C.S.Lewis ne-a familiarizat cu lumea magicului, motiv pentru care prezenta culegere de eseuri dorește să ne arate valoarea Poveștii, atât de dragă nouă și autorului care ne-a asigurat demult evadarea din realitate prin Cronicile din Narnia. Eseurile pun cititorul la curent cu modurile de a scrie pentru copii, potrivit gusturilor lor. Respectând năzuința de a contrui lumi cu proprietățile magice ale imaginarului, aflăm cum au luat naștere cărțile –nepotrivit numite pentru copii– . Numindu-le așa, întărim ideea că niciun cititor nu ar trebui să dea vreodată uitării acel fior sacru și înfiorător al basmelor. Înțelegând diferența calitativă a basmelor, precum și specificul lumilor noi, cu legi proprii, am invadat cu aceste eseuri realitatea, fără să-mi fie rușine în fața semnelor copilăriei care, contrar concepției moderne, se opun maturizării.
Eseurile traversează romanele lui Charles Williams, darul mitopoetic al lui Rider Haggart dar și valul de publicitate care anunță preferințele publicului pentru un anumit gen de literatură. Critic asupra scrierilor de ficțiune ale lui J.R.R. Tolkien și George Orwell, Lewis pune în valoare aparatul necesar făuririi de imagini fermecătoare. Aflăm astfel din culegere care sunt implicațiile gustului și bucuria datorată semnificațiilor artei. Autorul provoacă prin explicarea elementelor care definesc logica basmului, arătând că poveștile datorează mult naturii realiste, adîugându-i-se totuși dimensiuni bogate și surprinzătoare, care sporesc în cele din urmă apetitul pentru real:
Simpla stranietate fizică sau simpla distanță spațială nu pot reda ideea de alteritate, lucrul pe care încercăm mereu să-l surprindem într-o poveste despre călătoriile în spațiu: trebuie să intri într-o altă dimensiune. Ca să construiești niște “alte lumi” plauzibile și în mișcare, trebuie să faci apel la singura “altă lume” reală pe care o cunoaștem, cea a spiritului.
Culegerea se încheie cu o discuție amicală dintre C.S.Lewis, Kingsley Amis și Brian Aldiss, conversație purtată în apartamentul profesorului Lewis, înainte de pensionarea acestuia. Înregistrarea cuprinde argumente față de literatura științifico-fantastică, dat fiind faptul că numitorul comun al celor trei erau publicațiile ce constau în povești despre locuri îndepărtate și necunoscute.
Funcția basmelor este să ofere mărturii ale celor mai adînci vise, care creează întreaga poveste. Doar basmul poate să spună tot ceea ce este de spus, în special datorită faptului că satisface nu doar gusturile copiilor, ci și pe acelea ale oamenilor mari, a căror sarcină este să înțeleagă multiplele segmente de lectură ale unui text.
Autor: C.S.Lewis
Titlu: Despre lumea aceasta și despre alte lumi
Traducere: Bianca Rizzoli
Editura: Humanitas
An apariție: 2011
Pagini: 221
sursa foto:
Carla-Francesca Schoppel