BRAVE. Credința noastră trăiește în noi. Trebuie doar să fii suficient de curajos să o vezi.

Dacă cineva vă spune să vă uitați în buletin, ca să înțelegeți că nu mai e cazul să fiți fascinați de povești sau să vă uitați la desene animate – ignorați-l! Din ce în ce mai multe filme de animație sunt adevărate capodopere cinematografice, atât prin performanțele tehnice, cât și prin consistența și ineditul poveștilor.

brave-caption

Brave este un exemplu admirabil în acest sens, fiind un film de desen animat care poate fi recomandat fără ezitare spectatorilor între 9 și 90 de ani. Indiferent de vârstă și de numărul de dioptrii, filmul vă va cuceri prin frumusețe, prin perfecțiunea realizării și, mai ales, prin povestea altfel pe care ne-o spune.

Prințesa Merida (a cărei voce este întrupată de scoțianca Kelly Macdonald) nu seamănă deloc cu prințesele din poveștile clasice. Nu e supusă și ascultătoare, nu suportă rochiile cu corset și nici brodatul la gherghef. În locul protocolului și a comportamentului studiat, Merida preferă să călărească liberă prin pădure, să tragă cu arcul, să se cațere pe stâncile înalte ale Scoției sau să mânuiască sabia. Desigur că prințesa e doar un copil, o fetiță de-abea intrată în adolescentă, dar chiar și-așa, cutuma socială spune că ar trebui să se gândească la măritiș și să viseze la prinți pe cai albi.

Doar că Merida este altfel. Nu numai pentru că e rebelă, îndărătnică și regulile sociale o exasperează, ci și pentru că are curajul și tăria de caracter de a încălca fățiș tradiția și de a-și înfrunta public mama. Nu pare relația ideală, de poveste, dintre mamă și fiică, nu-i așa? Unde mai pui că nici prințul salvator, fermecător și desăvârșit nu apare de nicăieri… Și nici nu se termină cu o nuntă ca-n povești, în clasicul happy-end care a modelat conștiința atâtor generații.

Cu toate astea, Brave este o poveste cu final fericit, pentru că drumul inițiatic la care suntem martori o duce pe tânăra Merida de la răzvrătire la asumare, de la încălcarea tradițiilor la instaurarea unor reguli noi, progresiste, de la mândrie încăpățânată la iubire și compasiune. Transformarea prințesei aduce după sine transformarea întregului regat și, într-un final, determină deschiderea și schimbarea relației cu mama sa, regina Elinor (interpretată nuanțat și rafinat de vocea inegalabilei Emma Thompson).

Merida învață sub ochii noștri că libertatea are un preț pe care trebuie să și-l asume; înțelege că orgoliul aduce haos și dezastru, atât pentru sine, cât și pentru cei apropiați; vede cum un capriciu poate distruge o viață; conștientizează faptul că o tradiție nu poate fi schimbată doar dintr-un moft copilăresc, ci e nevoie să susții și să faci dovada unui alt mod de a fi, în care libertatea se îmbină cu responsabilitatea și franchețea cu diplomația.

În același timp, și mama primește câteva lecții prețioase. Regina Elinor înțelege că noblețea fiicei sale nu ține de respectarea ireproșabilă a regulilor sociale, ci vine din calitățile ei speciale, unice, oricât de neconforme cu standardele ar fi; învață că originalitatea propriului copil este o calitate uriașă, neprețuită și nu un defect care trebuie corectat prin exasperantul ”trebuie să…!” și, mai ales, ”nu trebuie să…!”. În final, când totul se termină cu bine, mama își regăsește propria resursă de libertate interioară, fiind transformată ea însăși de voința, tenacitatea și curajul fiicei sale.

Mă uitam, la ieșirea din cinema, la zecile de părinți cu copii de mână și mă-ntrebam câți dintre ei le vorbesc, oare, despre curaj și despre descoperirea propriului destin? Câți dintre părinți își aprecieză copiii pentru ce au ei unic, special și, oare, cât de des îi măsoară după șablonul rigid impus de sistemul social, școlar sau familial? Câți dintre noi, adulți fiind, ne mai amintim de noi înșine la vârsta învolburată a adolescenței, când doream să ne schimbăm părinții, când vroiam libertate, fără măcar să înțelegem ce presupune asta și când orice tradiție putea fi încălcată numai și numai pentru că ne credeam speciali și mai presus de orice reguli?

În aceeași măsură, avatarul prin care trece Regina Elinor mi-a adus aminte de un adevăr care transcede orice vârstă, epocă istorică sau zonă geografică – mama, oricare ar fi ea, oricât de firavă sau de formalistă ni s-ar părea, nu va ezita niciodată, nicio secundă, să-și apere copiii ca o fiară dezlănțuită; mama va ierta și va iubi necondiționat, indiferent cât de ingrați i-ar fi copiii și cât ar avea de pătimit din cauza deciziilor lor necugetate; mama va ști întotdeauna cum să coase cu răbdare și dragoste relațiile sfâșiate, astfel încât broderia familiei sale să rămână unită și armonioasă. De altfel, Brenda Chapman, cea care a creat povestea și a coordonat echipa de regizori și de scenariști ai filmului, a mărturisit ca s-a inspirat din relația cu fiica sa, ceea ce ar putea justifica întrucâtva autenticitatea profundă a scenariului.

 Brave_Disney_Pixar

Brave marchează câteva premiere în lumea filmului: Brenda Chapman este prima femeie regizor al unui film de lung metraj produs de Pixar Animation Studios, în parteneriat cu Walt Disney Pictures; pentru a realiza acest film, studioul Pixar a rescris complet sistemul de animație, pentru prima dată în 25 de ani; acesta este primul film în care se utilizează o nouă tehnologie de sunet surround, numită Dolby Atmos, produsă de Dolby Laboratories, care oferă publicului o experiență complet nouă de ascultare. De asemenea, filmul a fost extrem de bine primit peste tot în lume și a fost răsplătit în 2013 cu cele mai prestigioase premii care se pot oferi unui desen animat: Oscar pentru cel mai bun film de animație (lungmetraj), Globul de Aur pentru cel mai bun film de animație și premiul BAFTA pentru cea mai bună animaţie.

”Dacă ai putea să-ți schimbi soarta, ai face-o?” e întrebarea laitmotiv a filmului, care pune în discuție, cu discreție și umor, teme vechi de când lumea: liberul arbitru, credința, evoluția prin depășirea obstacolelor, asumarea propriului destin, intervenția magicului în viața noastră, schimbarea proprie care atrage după sine schimbarea celorlalți, curajul de a fi noi înșine. Credința noastră trăiește în noi. Trebuie doar să fii suficient de curajos să o vezi”, se spune în Brave – un film făcut cu haz și curaj, care va încânta copilul din noi și-i va umezi obrajii de râs, dar și de emoție, oricât de adulți și bravi am fi.

Linkuri utile: aici și aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Academiei de Teatru și Film București și premiată la secțiunea proză scurtă în 2013 la Concursul de debut literar IDC, Dana scrie despre film, pe care-l consideră, asemeni cărții, un prieten pe viață: „În această rubrică nu fac critică de film, ci doar vă vorbesc despre câțiva dintre prietenii mei”. Dana e pasionată de astrologie, artă și călătorii.

Număr articole publicate : 16