Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză

Carte_Scrisori-de-dragoste-catre-o-printesa-chineza_19336 

de Maria Ghegu

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză de Matei Vişniec este o carte eterică în care, aşa cum menţiona autorul pe coperta a patra: „Prin aceste texte mi-am propus de fapt un joc cu literatura erotică. Personajul pe care l-am imaginat nu-şi interzice nimic, cu excepţia vulgarităţii (unul dintre marile flageluri ale lumii contemporane, mai ales în literatură).”

Diferită de celelalte scrieri ale sale (Dezordinea preventivă, publicat tot în 2011) din punct de vedere tematic şi într-o oarecare măsură şi stilistic, Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză este mai degrabă o carte intimă în care primează interioritatea personajului şi descrierea sentimentelor. Epurate de orice perspective sociale, spiritul ludic, ironia şi umorul se amalgamează cu tendinţele de poeticizare ale autorului.

Cartea-scrisoare, alcătuită din două părţi: Cum am dresat un melc pe sânii tăi şi Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, este de fapt o frumoasă declaraţie de dragoste pentru limbaj şi literatură.

Scrisă la persoana întâi singular, prima parte cuprinde o serie de proze scurte sub forma unor epistole netrimise pentru o Ea. Autorul suprinde diferite faţete ale iubirii, de la îndrăgostire la erotism, senzualitate şi suferinţă, operând selecţii lexicale interesante. Se adresează femeii iubite cu persoana a doua singular şi de asemenea evită orice formă de trivialitate.

Erotismul este voalat, contopit în scenarii suprarealiste, în care organele răzvrătite, saturate de propria inutilitate părăsesc pe rând corpul protagonistului sau în care iubita locuieşte cu gesturi de un cotidian dezarmant adânc în rana deschisă a acestuia.

Inima, ilogică şi metaforică, este de departe cel mai rebel organ. Orice explicaţie ştiinţifică se pulverizează în faţa sentimentelor. Ireală, frumoasă şi tristă este imaginea acesteia evadate din corpul protagonistului: „chiar că nu e normal…o inimă singură aflată la capătul puterilor să aştepte într-o staţie de autobuz la ora patru dimineţa.”

Matei Vişniec se joacă de-a literatura erotică, descriind stările unui îndrăgostit, deznădăjduit şi părăsit prin intermediul unei inimi frânte ad-litteram: „Se făcea că ea trecea pe acolo. Ea trecea pe acolo din întâmplare, iar eu, tot din întâmplare, stăteam întins pe jos, pe trotuar, cu pieptul deschis, răpus de rana mea, rana mea care avea ceva dintr-o oglindă, rana mea… Şi atunci ea s-a oprit, ea s-a oprit cumva interpelată, interpelată de rana mea, uimită să vadă o rană atât de frumoasă, o rană pe cord deschis, pe cer deschis, o rană care avea ceva dintr-o oglindă, care era aproape o oglindă… Cu siguranţă, ea era foarte grăbită, dar rana mea i-a atras, totuşi, atenţia şi atunci mi-a spus… Domnule…”. Femeia pătrunde adânc în interiorul fiinţei protagonistului într-un acces de voluptate morbidă, inocenţă şi narcisim.

În carte, irumpe pasiunea unui îndrăgostit de cuvinte. Prototipul unei poveşti de dragoste este un simplu pretext pentru a scrie, pentru o lecţie de senzualitate rafinată. A face literatură este adevăratul scop al acestor texte. Sunt descrise fiecare elemente ale seducţiei, de la cină şi tacâmuri la mobile şi pantofi într-un mod plăcut şi dimanic.

Perisabilitatea cuvintelor este interesant ilustrată, iar una dintre cele mai inedite părţi ale cărţii este cea despre scrisorile ce nu pot fi citite pentru că se autoincinerează. Nimic mai trist decât o scrisoare al cărei conţinut este destinat să rămână veşnic opac, latent.

Dacă epistolele din prima parte sunt cuprinse de o combustie bizară, cele din partea sunt la polul opus. Reprezentanţii a două florării: Casa Florală Han Kan Tzi şi Casa de Sărbători Florale Ran Kai Wing, trimit scrisori pentru a-şi oferi serviciile cu ocazia căsătoriei Prinţesei Imperiale. Acestea oferă viziuni discrepante asupra florilor, căsătoriei şi lumii în general. De la patriotism la cosmopolitism, de la simplitate la somptuozitate, fiecare aranjament floral reprezintă o faţetă a vieţii. Singurul punct de convergenţă în perspectivele celor două florării este acela că florile transmit un mesaj şi pot fi utilizate ca substitute ale limbajului: „Fiecare floare va fi, de asemenea, o scrisoare de dragoste a creativităţii noastre fără egal. (…) fiecare asociere florală este o formă de scriitură. Fiecare floare este un poem uşor de citit”. Poate că florile sunt mai puţin imperfecte decât limbajul, ele ascund toate cuvintele obturate de propriile incapacităţi, dar literatura exercită adevărata magie, fascinaţie.

Ludic, ironic şi calofil, limbajul lui Matei Vişniec trădează o pasiune pentru literatură, pentru fraza armonioasă atent construită. Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză este o carte în care romantisumul şi erotismul amalgamate sunt trasferate cuvintelor, construcţiile frumoase din consoane şi vocale sunt marea dragoste. Cuvintele capricioase, inaccesibile şi inexacte creează sincope şi facilitează apropieri. Este un joc tandru şi uşor senzual cu literatura pentru cei îndrăgostiţi de cuvinte.

TitluScrisori de dragoste către o prinţesă chineză
Autor: Matei Vişniec
Editura:
ColecțiaSeria Premiul Milan Kundera
Număr pagini: 87
Anul apariției: 2011
Traducător: Daniela Magiaru
Preț: 14 RON

sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Maria Ghegu

Avatar