Retro ca experiment. Despre inedit și întoarcere în timp

Decor: mă aflu într-un sat la poalele Alpilor, în nordul Italiei. Imaginea e paradoxală: clădiri vechi de 100 de ani, străzi înguste, în unghi. Se trag clopotele la oră fixă și oamenii trec alene pe bicicletă, în dimineața cețoasă (ceața e un fenoment constant, densă și umedă). În fața casei în care mă aflu eu, este parcată o Dacia Duster, albă și ostentativă.

Urbanul a trecut prin diverse transformări, în ultimii 10 ani, culegând influențe, ignorându-şi uneori utilizatorii, în mod haotic şi colorat. Dezvoltare imobiliară după ureche (vă amintiţi, desigur, vechile situaţii în care primăriile acordau autorizaţii de construcţie, pe baza unor criterii pecuniare, nu neapărat legate de utilitatea construcţiei şi adecvarea sa în contextul spaţiului în care este amplasată – câte un P + 6, ridicat între două case vechi), transformări de stil dictate în mai mare parte de statutul social, decât de criterii estetice, având ca rezultat uniformizarea nedorită a acestuia (fie că e vorba de stil vestimentar, fie de spaţii interioare şi exterioare).

RÉTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care reflectă o întoarcere în timp (reluând sau imitând un stil mai vechi). – Din fr.retro[grade]. 

O astfel de evoluţie haotică nu avea cum să nu nască un răspuns pe măsura impactului. Retro a devenit o necesitate pentru individul obosit de labirintul urban și de invazia de superficial și de kitsch. Să ne înțelegem, ca instrument de transmitere a unui mesaj estetic, în deplină cunoștință de cauză, kitschul este o alegere potrivită, cât timp este contrabalansat, în mod echilibrat, de stil. În alte circumstanțe, este doar expresia inadecvării, înăbușind creativitatea și simțul estetic.

Retro presupune întoarcerea la valori estetice cunoscute și testate, pentru crearea unui spațiu sigur, în care individul se regăsește și își restabilește echilibru. Paradoxal este faptul că, după ani de experiment urban, retro însuși este tratat ca un experiment. Istoria spațiului Energiea este interesantă din perspectiva utilizării acestuia și faptului că Energiea a parcurs o serie de perioade, în care utilitatea sa inițială, cea de tipografie, a fost înlocuite de altele complet diferite (la începutul anilor 90, parterul de pe Brezoianu găzduia o cantină). Experimentul Energiea reprezintă întoarcerea în timp (”Energiea, un tribut adus vechii tipografii, purtandu-i numele si spunandu-i povestea. Implicit un tribut adus unei particele din istoria noastra: inceputul secolului trecut.”) și este un spațiu în care informarea și creativitatea sunt concepte-cheie esențiale.

Un alt spațiu care s-a întors, din perspectivă estetică, la vremuri mai bune, este Cafe Godot. Când intri în CafeAylin Godot, prima senzație este aceea a întoarcerii într-un cabaret al anilor ’30, unde eleganța decorului, muzica de fundal și zumzetul conversațiilor de la mese, invită la evadare din urbanul curent. Ferestrele nu dau în stradă, odată intrat, participantul la experiența Godot se rupe de urbanul exterior, înlocuindu-l cu teatru, jazz, satisfacție culinară epicuriană. În același registru, retro se regăsește în experimente culinare și bahice pentru rafinați, de tipul Bruno Wine Bar (Centrul Vechi), locul potrivit pentru un pahar de vin bun (selecție generoasă, din podgorii de prin lume) sau Lacrimi și sfinți, locul în care ai toate șansele ca proprietarul, poetul Mircea Dinescu, să se așeze la masa ta și să te întrebe dacă îți place pateul de ficat de gâscă ori sărmăluța fragedă, ori să ciocnească un pahar de vin cu tine, cu chef de vorbă.

Am descoperit retro după sufletul meu, în vocea inconfundabilă a Alexandrinei Hristov și în stilul feminin şi senzual al lui Aylin Cadâr, care au adus aerul proaspăt al blues-ului şi jazz-ului, într-un spaţiu muzical suprasaturat de ritmuri şi acorduri repetitive, auzite şi răsauzite până la refuz, pe fiecare post de radio.

Încheind cu stil, în timp ce scriu acest articol, ascult pe Guerrilla, vocea Irinei Margareta Nistor. Mi-a amintesc de primele casete, din anii ’90, dublate de aceeaşi voce guturală, pe un ton sfătos şi egal, indiferent de personaj şi de intensitatea momentului cinematografic. Retro.

 

A.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007) este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 165