Discuții (ne)serioase cu Tudor Istodor

Lui Tudor Aaron Istodor îi place jazz-ul și-l citește cu plăcere pe Karl May. Ar vrea să asculți și tu „Peace Piece” a lui Bill Evans. Este fiul Maiei Morgenstern și al actorului Claudiu Istodor. Face și , face și film, iar din 27 ianuarie îl vedem pe marile ecrane în „Fixeur”. 

***

Ce face când nu e pe scenă?

Se uită la filme, se vede cu prietenii, dă de mâncare la pisici, plătește întreținerea, treburi normale de om normal

Când interpretezi, ai vreun rol preferat? Ceva la care te întorci cu drag, de fiecare dată?

Am câteva preferate. Dacă te referi la (pentru că la film e greu să te întorci, nu prea mai poți schimba nimic:), îmi place foarte mult rolul Eric Weiss din „Băiatul din Brooklyn” de la , Peter din „Voyeur” de la Teatrul de Artă, și personajele din „Happy End” și „Carpathian Garden” de la Godot.

Cum ai descoperit teatrul și care a fost primul rol interpretat vreodată? De unde înclinația? 

Probabil că îl descoperisem încă din burtă de la mama fără să știu 🙂 Dar conștient, prin clasa a XI-a s-a organizat un concurs de “oratorie și recitări” la mine la liceu, și m-am decis să fac Rică Ventriano din „O noapte furtunoasă”. Așa că l-am întrebat pe tata “cum să fac”. Și el mi-a răspuns să fac “cum îmi place mie”. Și cred că cel mai important e să faci cum îți place ție, nu cum ar trebui, nu cum se cere, ci cum îți place.

Ce spun statisticile? Generațiile tinere merg la teatru?

 Nu știu statistic, dar văd mulți tineri la spectacole. Deci da, cred că generații tinere merg la teatru.

Ce-ai vrea să nu se știe despre tine?

 Că dețin bagheta magică a lui Harry Potter. Chiar nu aș vrea să afle nimeni asta.

Ce te motivează să joci în fața oamenilor?

Când după ce termină un spectacol văd emoția pe fața oamenilor, sau bucuria, sau faptul că i-am modificat într-un fel, când vine cineva la mine și îmi mulțumește pentru ce i-am dăruit prin acel spectacol. Când eram mai mic am văzut un spectacol care m-a impresionat foarte tare, și când am ieșit din sală mi-am dorit să dăruiesc și eu la rândul meu ceea ce primisem eu în seara aia.

Cum percepi românul care merge la teatru? Crezi că are prejudecăți, idei fixe?

Nu cred că poți să generalizezi. Sunt oameni și oameni. Seri și seri. Există oameni deschiși și oameni limitați. Și nu poți să-i modifici oricât te-ai strădui. Însă poți să-i faci pe oameni să-și pună întrebări, să le pui degetul pe niște lucruri la care poate nu s-au gândit niciodată.

Dacă ar fi să te întorci în timp și să poți să joci din nou un rol, dintr-o piesă, dintr-un an. Ce ai alege? Ai vreun regret?

 N-am nici un regret. Am făcut roluri bune, roluri excepționale, roluri mediocre, roluri proaste. Dar nu m-aș mai întoarce. Am învățat din toate experiențele, și mai ales din cele nereușite. Tot timpul înainte !

Are actorul o responsabilitate socială?

Să pună lumii oglinda-n față. E posibil s-o fi zis Shakespeare înaintea mea 🙂

Ce visezi?

 Nu prea visez. Adică nu îmi aduc aminte ce am visat de cele mai multe ori. Dar când îmi amintesc, știu că am visat ceva foarte intens.

Ce te sperie?

 Teza la mate ! Pfiu, bine că am scăpat ! 🙂

Ce citești? Proză sau poezie? 

Proză. Când citesc…

Titlurile de acum, pe noptiera ta, sunt:…? 

„Conjurația imbecilior”

Dacă ar fi să faci un top 5 al scriitorilor tăi preferați, care ar fi?

De ce mă chinui cu intrebările astea? Karl May!

Ce muzică te relaxează? Vreo piesă de care ai vrea să audă toată lumea?

 Jazz-ul. Da, „Peace Piece” de Bill Evans.

 Care-i cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?

“Stai așa, nu traversa pe acolo”

Cum arată o zi din viața lui ?

Mă trezesc, mă spăl, mănânc, plec la repetiții, mă întorc, mănânc, seara mă duc la spectacol, mă întorc, văd un film cu iubita mea, și cu pisicile, mă culc. Sau: mă trezesc, nu fac nimic toata ziua, mă culc. Depinde de zi 🙂

În 2017 tu ești „Shooting Starul” României la Berlinale. Ce înseamnă asta pentru tine?

M-am bucurat foarte mult că am fost ales. E o recunoaștere a ceea ce am făcut până acum, și e o ocazie să mă întâlnesc cu agenți, oameni din industria internațională care vor fi prezenți la Berlin. Poate fi o șansă foarte mare pentru mine.

Din 27 ianuarie te vedem pe marile ecrane in „”. Spune-mi ce a însemnat rolul ăsta pentru tine? Cum e sa fii „”? La ce reacții te aștepți din partea publicului?

Mi-a plăcut foarte mult scenariul când l-am citit și mi-am dorit mult să-l joc pe Radu. E un rol foarte interesant, pentru că nu e ca mine, dar am în minte multe din el. Radu e un stagiar la Agenția France Press, și mediază relațiile între jurnaliștii francezi în România când aceștia trebuie să faca un reportaj și un inerviu cu o prostituată minoră repatriată din Franța. Aspirând sa fie jurnalist, vrea să facă acest interviu cu orice preț, dar cât de departe ești dispus să mergi pentru acest “orice preț”. Rolul a avut mai multe provocări, dar sincer îmi place foarte mult filmul, și sper ca publiul să îndrăgească filmul, pentru ca e un film uman, și Radu Pătru sunt și eu, ești și tu, și ceva din el se găsește în fiecare din noi. Dar o să vedeți voi 🙂

 

(n. ed.) Pe Tudor Istodor l-am mai văzut și l-am iubit în savurosul „Testosteron”, la Cafe Godot.

Sursa foto, aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 89