La cafea cu Emil Brumaru

412971_kofe_zerna_napitok_par_aromat_1680x1050_(www.GdeFon.ru)Emil s-a trezit în acestă dimineață mai trist ca niciodată. Să fi fost bătrânețea de vină și faptul că de multă vreme o femeie nu i-a mai trecut pragul? Să fie ideea care i-a pătruns în vis și l-a luat cu asalt încă de când s-a trezit? Poate ambele.  Știa ce are de făcut. A pus de cafea din cutia specială și din aburii licoarei magice i-au apărut ca pe un ecran chipurile celor doi oameni cu care se consulta de obicei în momentele de cumpănă. Nicu murise de multă vreme, dar se reîntorcea din Paradis când era chemat de Emil, la fel de blând și împăcat cu totul.  Matei stătea în Franța, dar îi era mai ușor să se transmită prin aburii cafelei, decât să vorbească la telefon. Internet nu avea Emil, el trăia în poezie și nu avea nevoie de calculatoare și tehnologie.

”Ce te neliniștește, frate?” întrebă Nicu cu vocea lui duioasă, de om mort, împlinit în viața trecută.

”Ia zi, Emile, de ce m-ai chemat la cafea? Lucram de zor”, întrebă și Matei și își mângâie barba.

„Prieteni, l-am visat pe tata azi noapte. Și părea nefericit. M-a întrebat pe mine ce e fericirea și nu am știut să-i spun.” În ochii lui Nicu sclipi o luminiță.

”Nu mi-ai citit cartea? Scrie acolo tot ce vrei să afli.”

”De citit am citi-o, Nicule, dar tata a fost un om simplu. Nu înțelege el cuvintele tale.”

”Aceeași problemă am avut-o și eu cu prințesa chineză, nu știam cum să-i spun ce simt. La ei în China cuvintele sunt altfel. ”

”Și totuși, eu ce-i spun tatei la noapte? Simt că o să vină din nou.”

”Să-i spui să privească cerul. Și în viața de apoi poți privi cerul, să știi.”, zise Nicu blând.

”Nicule, lasă cerurile, zi-i să intre într-o cafenea și să bea o cafea cu rom. Sau un cognac. E unul bun, stai, cum îi zice? Zi-i să ia și o carte cu el. Dar să nu o citească decât după ce termină cognacul, stai că îl am pe limbă… Să o citească pe îndelete”, mai spuse Matei.

”Dar nu iubirea naște fericirea? Eu am iubit multe femei și m-au făcut fericit.”, își aminti Emil nostalgic.

”Iubirea de femeie e minunată, dar mai frumos e cerul.”

”Mai bine bei un cognac. Și după mergi la femei. Sau citești o carte. Atunci ești fericit.”

”Prieteni, atât de simplu să fie?”

Chipurile dispăruseră. Cafeaua era gata și Emil o mirosi cu tot trupul.

Zâmbi. Înțelesese. Era atât de simplu.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 232