O meserie care presupune a sta închis 8 ore între 6 sau 10 pereți cu o grămadă de rafturi pline cu cărți poate transforma o viață rezonabilă într-una mizeră. Sau poate praful care se strange printre paginile cărților ajunge să fie inhalat, volens-nolens, și astfel, din plămâni, se urcă la creier. Altfel n-aș ști să explic de ce majoritatea bibliotecarelor pe care le-am întâlnit sunt mereu acre, abia scoase din borcanul cu murături. Fără a generaliza, desigur. Mi-ar plăcea să întâlnesc bibliotecare drăguțe și amabile, care să te facă să te bucuri că ai împrumutat cărți. Să-ți dea curajul să revii. Curaj, pentru că așa se numește imboldul de a reveni ascunzându-te după un teanc de cărți. Ai întârziat o zi și urmează al treilea război mondial, vei fi inclus automat în generația retarzilor, pentru că venerabila doamnă are peste 55 și dânsa este un valoros exemplar rămas alive and kicking. Singurele bibliotecare pe care le-am simpatizat au fost cele de la biblioteca facultății; vară, toamnă, iarnă, dânsele empatizau cu durerile de ochi ale studenților. Să tragem concluzia, așadar, că cei care lucrează acompaniați de cărți 8 ore pe zi devin rigizi și fără vreo expresie a dorinței de viață ?
George Orwell ni-l prezintă pe Gordon Comstock, un individ plictisit și sătul de viața sa mizerabilă ca de merele acre. Analizând cu creionul în mână, personajul lui Orwell face parte din categoria oamenilor părăsiți de noroc și destul de orgolios ca să accepte ajutorul puținilor oameni din jur. Copilăria plină de lipsuri pare să-l facă pe Gordon să nu dorească ceva mai bun pentru sine, ci dimpotrivă, să se rezume la mizeria de zi cu zi. Inadaptat sistemului impus de societate, personajul principal nu își găsește locul și nici nu reușește să dezvolte o relație cu singura femeie cu care se simte confortabil. Cumva, portretul lui Comstock amintește de tipologia oblomoviană, cu excepția faptului că face retrospectiva vieții nu din pat, ci după geamul bibliotecii la care lucrează.
Romanul Aspidistra să trăiască ! (1936) este un roman static, nu se întâmplă nimic spectaculos, acesta fiind și dictonul sub care a crescut Gordon: ”în familia Comstock nu se întâmplă niciodată nimic”. Pare puțin cam plictisitor să tot citești despre cât de mizerabilă e viața cuiva, dar până la urmă, Orwell dă o lovitură de pedeapsă și acaparează, livrește vorbind, mai ales pentru aceia care n-au citit cele două celebre romane ale sale: Ferma animalelor (1945) și 1984 (1945).
Pe de altă parte, vorbind din punct de vedere a contextului, Orwell pare să se opună cu desăvârșire capitalismului și în Aspidistra să trăiască !, trecând de la umbrela generală de ură asupra celor care învârteau societatea ca pe o marionetă sinistră într-un spectacol de duzină; observăm și în roman cât de tare umilește și provoacă deznădejde absența banului în viețile celor mai neînsemnați dintre noi.
Aspidistra este o plantă care se găsea pe la majoritatea ferestrelor britanicilor în sec. XIX. Planta nu avea super-puteri, era la fel de neînsemnată precum ținem noi musai să creștem mușcate la ferestrele apartamentelor. Însă pentru Gordon avea o simbolistică anume: medita îndeajuns privind-o, și astfel își simțea existența la fel de prăfuită ca și frunzele terne ale plantei. Încearcă s-o omoare fără succes, planta pare că e singurul lucru care reușește să stea vertical din viața lui. Să fie aceasta o alegorie a vieții depresive și neînsemnate ?
Autor: George Orwell
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom. Clasicii modernității.
ISBN: 978-973-46-1528-5
Număr pagini: 336
An apariție: 2009
Traducător: Mihnea Gafița
Preț: 17 RON