Domnisoara Christina la NCRR

Luni, 25 noiembrie, am avut ocazia să văd cea mai recentă ecranizare după „Domnişoara Christina”,  la Noul Cinematograf al Regizorului Român, într-o sală care îţi oferă intimitatea impregnată de mister din nuvelele lui Eliade. La final, regizorul Alexandru Maftei, însoţit de o parte din echipă, s-a angajat într-un dialog inedit cu spectatorii. Am aflat astfel că filmările au avut loc în comuna Dofteana, într-un colţ de rai cu tradiţie. Conacul Ghica a  avut o istorie zbuciumată, servind la un moment dat drept sanatoriu. Muzica de-a dreptul răscolitoare îi aparţine lui Jon Wygens. Colaborarea dintre compozitorul englez şi Alexandru Maftei a luat fiinţă în urma unor discuţii pe Skype.

1452170_219055301608566_89335104_n

Eliade este un scriitor enigmatic pe care nu reuşeşti să-l înţelegi decât atunci când începi să gândeşti cu acea parte din tine care trăieşte într-un univers spectral. Uneori îţi alunecă printre degete şi oricât ai încerca să-l prinzi, să-l readuci în conştiinţa ta de cititor ostenit de realitate, nu faci decât să te pierzi în labirintul atemporalităţii. Când am auzit prima dată de „reîntoarcerea” Christinei (după pelicula din 1992 cu Adrian Pintea), m-a străfulgerat fantoma unui gând: nici acum n-o să-l văd pe unul din scriitorii mei preferaţi prinzând viaţă pe ecran. Am realizat însă că m-am înşelat, încă de la cele dintâi imagini.

Mişcarea suavă a camerei urmăreşte un peisaj nins şi înnegurat, de parcă o tristeţe abisală locuieşte de secole zidurile conacului. Un bărbat neîngrijit, mai degrabă un sălbatic ce-şi caută refugiul, scrijeleşte cu disperare conturul unei femei. Ar vrea să-i deseneze şi chipul, dar nu şi-l mai aminteşte. Scena introductivă este de mare efect, contribuind totodată la crearea unei atmosfere de permanent dans cu moartea.

domnisoara-christina-400499l

Povestea care gravitează în jurul domnişoarei ucise de iubitul său respectă cu fidelitate firul narativ şi dialogul din nuvela eliadească. Nici nu mi-aş fi putut imagina o redare mai autentică a nuanţelor limbajului unic construit de scriitor din cele mai fine scântei de melancolie şi oniric. Singurele abateri de la text sunt perfect justificabile în contextul poveştii şi nu fac decât să-i sporească farmecul.

Distribuţia include nume sonore din cinematografia românească, cum sunt şi Ovidiu Ghiniţă. Frumuseţea clasică a Anastasiei Dumitrescu o face alegerea perfectă pentru rolul protagonistei. Apariţiile ei sunt însoţite mereu de o aură de senzualitate care înfioară şi distruge deopotrivă. Egor debutează destul de sfios, dar jocul lui Tudor Aaron Istodor îşi ia avânt pe parcurs, crescând până la groaza superb încrustată pe chip, pe măsură ce tânărul pictor este ademenit în tenebrele strigoilor. Surpriza cea mai plăcută o oferă micuţa Ioana Sandu, a cărei precocitate se remarcă în maniera dezinvoltă în care îşi înţelege personajul Zâmbetul malefic şi privirea glacială se adaugă portretului „micuţei vrăjitoare” posedate de spiritul mătuşii sale. Am admirat îndrăzneala lui Alexandru Maftei, care nu s-a ferit să înfăţişeze scena tulburătoare a  seducţiei din pivniţa conacului. În întunericul ce se pogoară peste sufletul tuturor, Simina se transformă într-o adevărată maestră a manipulării, subjugându-l pe Egor cu un sărut înflăcărat. „N-am prea avut timp să mă pregătesc”, mărturiseşte Ioana, care adaugă faptul că nu a citit nuvela înainte de casting şi şi-a învăţat rolul din mers. christina_2

 „Domnişoara Christina” este o bijuterie cinematografică, în care suspansul se ţese de-a lungul unei poveşti unice în literatura română. Nu ştiu dacă este primul horror de la noi, dar cu siguranţă îşi merită locul între cele mai valoroase producţii româneşti din ultimele decenii.

Surse foto: www.facebook.com/, filmsinopsis.rocinefan.ro.

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Teodora Gheorghe

Avatar
Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.