Despre păpădia electrică

papadia-electrica-Robert-Serban-248x350_02080840

Trecut de ora 20, noiembrie. Vreme uşor bacoviană, pe strada Parcul Feroviarilor din Cluj a înflorit păpădia electrică. Fiind cel care a ridicat volumul lui Şerban Axinte din tipografie mi s-a părut absolut groaznic să nu-l devorez în tăcere. Poemele din prezentul volum au un discurs pur şi extrem de realist – autorul reuşeşte să traspună mici bucăţi de cotidian personal într-o manieră extrem de dură şi tăioasă. Poemele sunt mici larve ce încep să se dezvolte din ce în ce mai rapid, concomitent cumva cu superputerea autorului de a-şi răscoli sinapsele şi de a transpune pe foi exact ceea ce vede. Sau ceea ce crede că vede.

Primul poem al volumului include o scrisoare pur bukowskiană semnată de poetul O. Nimigean care povesteşte lasciv despre efectele pure şi verzui ale alcoolului – cred că are ca scop forţarea cititorului de a se recunoaşte în diferite tipuri de beţie. Este vorba de o reacţie cauză-efect: “pe dragoş, de pildă, sau pe bogdan, alcoolul îi euforizează, le dă energie, îi bagă în priză. Lui radu vancu îi dă o dispoziţie uluitoare, îi împrospătează memoria”. Orchestra celor posedaţi de alcool pare completă. Textele au nerv, irită şi mârâie, în mod clar că “lumea i-a ieşit aşa cum i-a vrut” celui care îşi alege victimele la întâmplare. Poate din instinct sau din frică. Creierul are curajul să fie o cameră de gardă în care se desenează uşi pe pereţi, nimeni nu are cheia, nimeni nu îndrăzneşte să facă mişcări bruşte, puful de păpădie se poate ridica şi te poate anihila oricând.

În interiorul volumului boala este un animal captiv: “boala mi se ridică prin creştet ca o scamă de păpădie electrică”. Apar definiţii, se filosofează, se ascut cuţite, apare chiar “o păpădie deschisă ca o gheară”. În cele din urmă boala devine un simbol, se metamorfozează în “scama electrică” ce “luminează puţin cerul gurii lui Dumnezeu”. Autorul apelează la divinitate ca regretata Aglaja Veteranyi în poem-romanele sale, nu din necesitate sau din disperare, doar din curiozitate şi din dorinţa de a i se prelungi luciditatea cu care caută răspunsuri. Uneori autorul recurge la diverse motive biblice, dar reuşeşte să dilueze situaţia cu unele idei auschwitziene, discuţii despre Hitler, gropi comune şi “ovreiul ăla de samuel rosenstock”. În câteva poeme apare motivul scrisorii – simbolizând boemitatea şi disperarea. Nu ştiu de ce emisferele mele asociază versurile “peste ani şi ani îmi voi dori nespus/ să ajung la destinaţie cât mai pe ocolite” cu bătrânul E.M. Cioran care din cauza Alzheimerului uita drumul spre casă.

Descoperirea stării salvatoare pare să fie un vis. Prin totalitatea metaforeloer ascunse şi tenebroase, autorul coase lumi în care poţi pătrunde extrem de greu, printre axoni şi lungi dentrite – scapă dacă poţi! Arcuri electrice îţi vor mişuna prin “venele plesnite”. Apar scurtmetraje ce te devorează din interior, simţi nevoia de a te indentifica cu discursul autorului, dar atmosfera te obligă să-ţi accepţi condiţia până ce-ţi “paralizează muşchii limbii”. M-a atins nespus de mult versul “viaţa mea e un insectar din care toate zburătoarele  astea fără pic de ruşine reuşesc să scape” – tăcerea rămâne prietenul imaginar de mult dorit. Boala se identifică cu o “aură” ce “înfloreşte din bulbul creştetului meu/ într-o uriaşă păpădie electrică”. Dorinţa de moarte, conturul desenat cu creta, poziţia corectă în timpul morţii – sunt mici laitmotive care întregesc într-un mod extrem de poetic starea de exitus. Finalul este surprinzător: “pluteşte deasupra/ vechiul meu corp ca o scamă”. Şerban Axinte reuşeşte să redea toate amănuntele bolii, toate metaforele funebre şi să descrie totul minuţios, aşa cum doar Octavian Soviany în ale sale Scrisori din arcadia şlefuia viscerele spitalului şi gândurile că totul e pe dric. Mi-era dor de o poezie zdravănă, de boala ascunsă din ea.

George Chiriac, Cluj, 2012

Titlu: Păpădia Electrică
Autor: Șerban Axinte
Editura: Casa de Pariuri Literare
Colecția: prezent
Numar de pagini: 78
Anul apariției: 2012
Preț estimativ: 15 lei

sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat „Rock în Praga” în 2011 și „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 391