Colin Beavan – No Impact Man

.sper sa gasesti usa

2005. După cum spunea premierul de la acea vreme, economia duduia, toate mergeau în direcţia cea bună. Eram proaspăt absolvent de liceu şi îmi căutam o facultate. Aflasem de la ştiri că se caută ingineri chimişti. La momentul acela, asociam această meserie ba cu Oltchim, ba cu protecţia mediului.

Colin Beavan, autorul cărții No impact man,  este un profan în zona protecţiei mediului, la fel cum eram şi eu în urmă cu vreo opt ani, la fel cum am rămas și după finalizarea facultății. Istoric de formaţie şi blogger pasionat, Colin Beavan are adesea, în acest jurnal de bord, momente în care descoperă candid mersul pe bicicletă (la propriu!)

Ce este No Impact Man? Este un proiect al unui individ de 42 de ani din New York, proiect pe care îl derulează împreună cu familia sa: soţie, copil mic şi câine. Totul decurge progresiv, începând cu producerea a cât mai puţine deşeuri, continuând cu renunţarea de a mai folosi mijloacele de transport în comun şi cu alimentaţia ecologică, totul culminând cu renunţarea la curentul electric. La prima vedere, totul e minunat, e ecologic şi se desfăşoară în New York.

Să începem cu aspectele pozitive ale cărţii. No Impact Man include multe referinţe către studii de specialitate în protecţia mediului, dându-ne multe cifre care în mod normal ne pun pe gânduri.

Newyorkezii generează peste patru miliarde de kilograme de gunoi anual și deversează aproape șapte miliarde de litri de apă reziduală netratată în cursurile de apă. (p.51)

Potrivit Agenției de Protecție a Mediului din Statele Unite (EPA), ambalajele de mâncare reprezintă douăzeci la sută din gunoiul în stare solidă în întreaga țară. (p. 67)

Dar problema este că, potrivit cărții scrise de Heather Rogers, Gone Tommorrow: The Hidden Life of Garbage, aproximativ optzeci la sută din produsele noastre sunt fabricate pentru a fi folosite o singură dată. (p. 78)

Statele Unite ale Americii, pe teritoriul cărora trăiește 5 la sută din populația lumii, reprezintă cel mai mare producător  de gaze cu efect de seră, fiind responsabile pentru aproape 25 la sută din emisiile din întreaga lume. (p.119)

La categoria aspecte pozitive nu sunt multe de semnalat. Totuși, există spre finalul cărții o remarcă referitoare la resursele de apă. Afirmația e universal valabil și trebuie să ne pună pe gânduri, mai ales că ne aflăm într-o lume în continuă transformare și în care lupta pentru resurse este principalul scop.

Colin-2

Dacă ne lăsăm apa de băut pe mâna corporațiilor și nu dăm municipalității banii de care are nevoie pentru a ne furniza apa potabilă la robinet, într-o bună zi o să se termine. Iar când o să se termine, prețul va urca, iar corporațiile vor face averi de pe urma resurselor de apă pe care le cumpără în prezent. (p.267)

Să ne ocupăm în continuare de lucrurile care, din punctul meu de vedere, nu funcționează. Colin Beavan este blogger, deci un individ care caută trafic și dorește popularitate. Ba mai mult, aflăm din paginile cărții că este solicitat să apară la radio, se scrie despre proiectul său în New York Times și primește invitații de la televiziunile din Europa și Australia.Practic, devine o vedetă de talie internațională. Asta nu ar fi ceva negativ, dacă nu ar deveni scopul în sine al proiectului. Sunt momente în care Colin Beavan se întrece la propriu cu alți ecologiști pentru a afla care este cel mai verde om al Americii.

Dar celălalt sentiment pe care l-am încercat pentru o clipă a fost cel de concurență. Cine era cel mai tare ecologist? Dacă ei cumpărau alimente produse la maximum 160 de kilometric, poate că eu trebuia să cumpăr de la maximum 120… (p. 167)

 

Acest citat, coroborat cu cartea tipărită despre care scriu acum, dar și cu filmul realizat după acest experiment, toate ne arată un scenariu de Hollywood bine regizat de Colin Beavan. Asta nu e neapărat ceva rău, dar pentru a fi onești vom spune că omul fără impact asupra mediului este planul secund al poveștii. Planul principal constă în metode de a ajunge cât mai repede la un milion de vizitatori unici pe blog sau organizarea de petreceri fără electricitate. Am totuși o palidă consolare. Conform site-ului IMDB, filmul a fost văzut doar de 793 de useri activi ai site-ului, a căror notă medie este 6.5. Prea puțini ca să fie relevant.

Cum am mai spus la început, Beavan are talentul de a redescoperi chestiuni banale. Cine nu a construit un săpun din bucățelele rămase în baie? Cine nu a scris pe cealaltă parte a hârtiei lista de piață sau vreun calcul rătătcit? Cine nu și-a scurtat blugii la croitor? Aparent, acest american din Manhattan nu cunoștea aceste aspecte minore ale vieții.

Am aflat că nu trebuie să arunci cojile de săpun și cum poți să le lipești împreună pentru a forma o nouă bucată de săpun. (p.41)

Nu mai mâncăm din recipiente de plastic. Am anulat abonamentele la ziare. Am evitat produsele împachetate. Ne-am pus adresele pe listele celor care optau pentru a nu-mi-trimite-cataloage-și alte prostii. Am mers cu hainele la criotor ca să le modificăm, în loc să le aruncăm. Ne-am luat propriile vase și recipiente reutilizabile pentru cazul în care nu avem timp să gătim și eram nevoiți să cumpărăm mâncare gata făcută. Am înlocuit prosoapele de hârtie cu cârpe făcute din hainele de aruncat. Am colectat coli de imprimantă tipărite pe o parte, de la editorul meu, și am utilizat cealaltă parte pentru însemnări. Am ținut la îndemână cârpe pentru împachetat lucruri ori ca să le folosesc ca șervețel pentru nas sau ca prosop de mâini când nu eram acasă. (p. 91-92)

O să închei prin a vă prezenta regulile de consum sustenabil ale omului fără impact asupra mediului. Chiar această titulatură mi se pare ușor exagerată, mai ales că Beavan nu ne-a spus cu ce a înlocuit hârtia igienică. Am dubii că a înlocuit-o, dar dacă s-a întâmplat asta, nu vreau să cunosc detaliile.

 

  1. Nu cumpăra lucruri noi (nici măcar – înghit în sec – cărți)

  2. Ia cu împrumut, închiriază sau cumpără la mâna a doua (excepție fac lenjeria de corp și șosetele).

  3. Ai voie să cumperi doar lenjerie de corp și șosete din materiale organice (la fel ca orice alt produs care nu se supune interdicției de a cumpăra).

  4. Nu e permis să mergi la film și nici la alte forme d edivertisment de masă (asta pentru că a vrut Michelle).

  5. Caută alternative pentru toate produsele de unică folosință și cu ambalajele de unică folosință pe care le mai aveai prin casă să înceapă proiectul. Aici includem: cosmetice și produse pentru îngrijirea pielii, săpun, șampon, produse pentru curățenie, pixuri și aparate de ras.

  6. Trebuie totodată să înlocuim cu ceva hârtia igienică și absorbantele, zic eu. (p. 210)

 PS: Colin Beavan spune că putem opri ritmul tehno pentru a ne întoarce la ritmul clasic. Eu cred că acest lucru nu este posibil decât la nivelul unei comunități reduse, sau chiar mai drastic, la nivel de familie sau individual.

Domnule Beavan

, oare ritmul tehno pe care îl blamați, nu ține și de filmul No Impact Man, în care ați fost protagonist?

Titlu: No Impact Man – Aventurile unui american care vrea să salveze mediul

Autor: Colin Beavan

Editura: Philobia

Colecția: Experiment

Anul apariției: 2012 (ediția originală 2009)

Număr de pagini: 328

Traducere din limba engleză: Călin Stoica-Diaconovici și Narcis Iordache

sursa foto aici și aici

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 391