Scriitorii buni cer branduri pe masura

Mi-a atras atenţia articolul semnat de Iulian Comănescu, în Dilema Veche de joi, 25 octombrie 2012, despre absenţa brandurilor personale, în România. Per total, am subscris ideii de bază, dar m-a pus pe gânduri menţiunea referitoare la absenţa brandurilor personale, în zona literaturii române: „Celebrităţile literare sunt prea puţine, şi nu numai fiindcă se face puţină , ci şi fiindcă bugetele de marketing ale editurilor sînt aproape nule, ca să nu mai vorbim de salariile PR-ilor”. Am început să mă întreb dacă aşa e, într-adevăr, iar nedumeririle mele principale sunt două: se poate crea un brand personal în cazul scriitorilor? se scrie prea puţină în România?

Să le luăm pe rând. Deşi nemenţionat încă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, termenul „brand” (formă asimilată, cu flexiune completă, de provenienţă englezească), circulă liber şi nestingherit în mai toate domeniile care presupun existenţa unui produs vandabil, fie el obiect sau individ, de la care se porneşte. Reţeta unui brand personal puternic se bazează pe un capital de imagine solid, aferent zonei de succes, transmiţând mesajul valorilor promovate, şi caracterul unic al posesorului său, în spaţiul în care se manifestă. Din această perspectivă, spaţiul cultural românesc nu este lipsit de branduri coerente, construite pe formule bine gândite: violonistul Alexandru Tomescu este un brand ce reprezintă pasiunea pentru promovarea intensă a artei şi apropierea către public, Marcel Iureş îşi leagă numele de apariţia teatrului Act şi de primirea excelentă în marea industrie a filmului: Hollywood (detalii interesante despre branduri româneşti şi modul în care sunt percepute găsiţi aici).

O reţetă la fel de simplă s-ar putea aplica şi în cazul scriitorilor români, care au atât de multe de oferit. Primul care îmi vine în minte este brandul Ioana Pârvulescu, a cărei pasiune de a descoperi trecutul, cu acurateţe şi umor, şi de a apropia cititorii de perioade cheie ale istoriei, păstrând, în acelaşi timp, textul proaspăt şi lipsit de preţiozităţi inutile, ar putea reprezenta baza unui brand personal puternic. Am ales exemplul scriitoarei Ioana Pârvulescu dintr-un motiv simplu: unicitatea scriiturii, dublată de ineditul detaliilor. Avem de-a face cu un scriitor pentru care, cu instrumentele potrivite, se poate crea un brand puternic, cu impact asupra cititorilor. Închipuiţi-vă cum ar arăta un brand bine conturat, pentru un scriitor cu o moştenire fabuloasă şi o impecabilă, cum e Matei Florian! Ideea de bază este că scriitorii români au un potenţial uriaş de creare a unui capital de imagine cu avantaje pe măsură, pentru posesorii săi, pentru edituri şi,  relevant pentru toate părţile implicate, pentru public, care are nevoie de un impuls în a-şi recăpăta încrederea şi respectul pentru un domeniu atât de iubit în epoca de „aur” şi lăsată deoparte în epoca televiziunii prin cablu. Evident, se cam impune o schimbare de atitudine în zona de PR şi marketing a editurilor, pentru creşterea vizibilităţii. Cartea şi autorul său necesită un tratament niţel diferit de formula tipică, de tip „marea promovare în preajma unui târg de carte sau a altuia”.

Mai rămâne chestiunea literaturii. Nu sunt foarte sigură că nu se scrie suficientă . Înclin să cred că nu se descoperă suficientă . Competiţiile sunt destul de puţine ca număr şi restrictive în materie de condiţii. O parte dintre ele funcţionează pe principiul meu preferat, de pe site-urile unde se găsesc locuri de muncă: „căutăm tineri cu experienţă”. Cu alte cuvinte, căutăm scriitori tineri şi proaspeţi, cu voce pe măsură, dar care să fi fost publicaţi măcar o dată. Bine, bine, cu nepublicaţii prolifici ce ne facem?

În fond, problema brandului pare a fi o chestiune de echilibru. Echilibru între a căror promovare este estenţială şi cometele mediatice. Echilibru între resursele alocate de edituri autopromovării şi cele alocate construirii unui portofoliu serios de branduri. Echilibru între formulele clasice, conservatoare şi noile media.

A.

 

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 168

Comentarii

  1. Dorina spune:

    Iertare, dar nu sânt de acord cu tot: nu știu dacă e corect să afirmați că brand-urile unor scriitori înseamnă și calitate literară.

    1. Taman asta e ideea, să se construiască brand solid, cu mesaj puternic, în jurul unor scriitori de calitate.