Jose Saramago – Eseu despre orbire

În cartea sa, Marea Ruptură, sociologul american Francis Fukuyama prezintă trecerea de la era industrială la cea a informației. Această nouă epocă istorică nu putea să vină doar cu beneficii. Efectul secundar cu care tehnologizarea vine la pachet este atomizarea socială și toate lucrurile nefaste care decurg de aici. Exact despre și minimizarea participării în viața urbei este vorba în cartea scriitorului portughez Jose Saramago.

Laureat al premiului Nobel, autorul Eseului despre orbire ne propune o abordare ce merge pe o axă literară Eugen Ionescu-Aldous Huxley-Franz Kafka. Avem de a face cu un oraș oarecare, dintr-o țară oarecare, unde pornește, din senin, o epidemie de orbire. Saramago își permite să lase jocul extrem de liber, intervenind numai acolo unde lucrurile par a degenera. Primul caz de orbire din se produce în trafic, la semafor, fiind rodul liberului arbitru.

La început, mulți orbi, însoțiți de rude care își păstraseră vederea și simțul familiei, s-au îndreptat spre spitale, dar n-au găsit decât medici orbi  luând pulsul bolnavilor care nu vedeau, ascultându-le spinarea și pieptul, atât puteau face, mai aveau încă auz. (p. 201)

Alegând o abordare ce păstrează anonimatul personajelor, Saramago dă o aură de universalitate romanului său, creând atât personaje memorabile, atât individuale (tânăra cu ochelari negri), cât și colective (cei șapte protagoniști principali).

Tânăra cu ochelari negri a fost și ea dusă acasă de un polițist, la părinții ei, însă picanteria împrejurărilorîn care orbirea se declarase în cazul ei, o femeie goală zbierând într-un hotel, băgând în sperieți oaspeții, în timp ce bărbatul cu care fusese încerca să se fofileze trăgându-și în grabă pantalonii, modera, într-o oarecare măsură,  dramatismul evident al situației. (p.29)

Stau așezați alături, foarte apropiați, cele trei femei și băiatul la mijloc, cei trei bărbați împrejur, dacă i-ar vedea cineva, ar spune că așa s-au născut, par un singur trup, cu o singură răsufllare și o singură foame. (p. 183-184)

Saramago nu se mulțumește să postuleze acest haos, ci mută tabloul într-o zonă de competența guvernului, care decide ca orbii să fie izolați într-un spital de nebuni. Mai mult, odată cu propagarea orbirii, societatea pare să se stabilizeze, unii orbi reușind să supraviețuaiscă, iar alții cedând.

Saramago pune pe tapet și un personaj care nu își pierde vederea, singurul, soția medicului oftalmolog. Văzută la început ca o persoană norocoasă, rolul ei devine cu ingrat. Ea devine martor ocular la degradarea societății orbilor. Tabloul conceput se Saramago poate concura la o ecranizare a Apocalipsei, avându-l pe acesta ca regizor. Orbirea devine o metaforă a pierderii speranței, dar și finalul unui ciclu.

Orbire e și asta, să trăiești într-o lume unde s-a terminat speranța. (p.176)

Frica ne-a orbit, frica ne va ține orbi. (p 111-112)

În noaptea aceea orbul visă că e orb. (p.20)

Ceea ce îl apropie pe Saramago de Franz Kafka, este exact modul în care reușește să se joace cu mintea cititorului, până la nivelul în care absurdul ipotezei transformă consecințele acesteia în realități cotidiene pe care cititorul le acceptă ca reguli ale jocului. Oare vei intra în pielea unuia dintre orbi sau vei rămâne singurul care vede? Aceasta poate fi întrebarea pe care ți-o  lansează scriitorul portughez.

Dar voi nu știți, nu puteți ști ce înseamnă să ai ochi într-o lume de orbi, nu sunt regină, eu sunt pur și simplu accea care  s-a născut ca să vadă oroarea, voi o simțiți, eu o simt și o văd. (p.229)   


Titlu: Eseu despre orbire

Autor: Jose Saramago

Editura: Polirom

Anul apariției: 2008 (ediția originală 1995)

Număr de pagini: 271

Traducere din limba portugheză: Mioara Caragea


Lasă un semn

comentarii

Semne bune de la Persoane juridice

Descarcă, completează și semnează Contractul de sponsorizare prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Dacă firma este plătitoare de impozit pe profit: 20%;
Dacă firma este plătitoare de impozit pe venit: 20% trimestrial;
Dacă ești PFA, sponsorizarea este deductibilă la calculul impozitului pe venit în limita a 5% din venitul net.
AdLittera este înscrisă în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale.
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010.

Comentarii