Ultima aparitie la Editura Herald, in colectia Princeps este „Cartea Strălucirii – Pagini alese din Zohar”.
Despre carte: „Publicând această lucrare, nu am avut intenţia iniţierii cititorului în toate misterele Cabalei, lucru de altminteri foarte greu de înfăptuit. Dorinţa noastră a fost aceea de a prezenta într-o structură ordonată câteva dintre cele mai frumoase pagini ale Zoharului, pentru a oferi o primă idee despre mistica iudaică celor care încă nu ştiu nimic despre acest subiect.
Redactat în dialectul chaldeean, sub forma unui comentariu la Pentateuh, Zoharul reprezintă chintesenţa doctrinelor şi povestirilor cabalistice, aşa cum se prezentau acestea în cadrul gândirii evreieşti din Evul Mediu. Aceste povestiri şi doctrine ce constituie Cabala (cuvânt ce semnifică Tradiţie), se bazează în principal pe câteva îndrăzneţe interpretări ale primelor capitole din Geneza, ale Viziunilor lui Ezechiel şi ale Cântării cântărilor.
În ansamblul lor, aceste povestiri şi doctrine încearcă să justifice coexistenţa noţiunilor de Infinit şi Limita (Finitul), de Bine şi Rău. Ele presupun faptul că Dumnezeu, Fiinţa supremă, incognoscibilă şi nelimitată (En Sof), printr-un act de liberă voinţă şi iubire pentru creaţia încă necreată, s-a retras cumva în sine, pentru a-i lăsa loc fiinţei limitate. Această fiinţă limitata a dat naştere Lumii emanaţiilor în care rezidă puterile sale spirituale; dedesubtul acestei lumi s-au născut, unele din altele, lumile Creaţiei, ale Formei şi Acţiunii, iar aceste diverse lumi au o structură paralelă, astfel încât celor zece grade spirituale ale lumilor superioare le corespund în mod intim cele zece elemente materiale sau Invelişurile, care aparţin lumilor inferioare. Povestirile şi doctrinele mai presupun faptul că sufletul omenesc, prin care se realizează contopirea acestor lumi, descoperă în virtute şi rugăciune o forţă magică, ce îi permite să acţioneze chiar asupra lui Dumnezeu.
Zoharul s-a răspândit repede în lumea evreiască şi a fost imediat considerată de către adepti ca fiind o lucrare egală în sfinţenie cu Biblia; a exercitat chiar o mare influenţă asupra liturgiei din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care a împrumutat, în anumite rugăciuni, limbajul sau pentru a celebra sărbătoarea Sabatului.” Edmond Fleg