Basmele necunoscute ale Fraţilor Grimm şi câteva gânduri personale

Circula pe Facebook la un moment dat un citat de Albert Einstein care spunea cam aşa: “Dacă vrei să ai copii inteligenţi, citeşte-le basme. Dacă vrei să fie şi mai inteligenţi de atât, citeşte-le şi mai multe basme”.

Ca o paranteză, spuneam zilele trecute prietenilor mei că de fiecare dată când citesc sau recitesc o carte scrisă de Laini Taylor, mă simt de parcă m-aş pierde în lumea ei imaginară – un loc atât de frumos, încât e o plăcere să te rătăceşti. Laini Taylor mă face să cred în poveşti, de parcă aş avea din nou cinci ani.

Închid paranteza dar îmi notez să nu uit să vorbesc şi despre ea, poate chiar data viitoare. Mă întorc la subiectul curent, cel despre care vreau să vorbesc acum: basmele. Datorită recomandării Andreei Banciu de aici, m-am înscris la un curs interesant care predă noţiuni de bază despre genul fantastic din literatura americană clasică. Cursul nu a început încă, dar ca să fiu pregătită pentru ceea ce va urma, am răsfoit puţin orarul şi am văzut că, printre alte cărţi la fel de interesante, se regăseau şi poveştile Fraţilor Grimm.

Cu scopul de a culege şi a păstra în scris poveştile din popor, Jacob şi Wilhelm Grimm, născuţi în Germania anilor 1800, au reuşit să publice prima lor colecţie de basme printr-un sistem bine pus la punct: poveştile auzite de la prieteni, cunoştinţe şi chiar de la necunoscuţi erau strânse într-un manuscris, după care editate. Wikipedia spune că în procesul de editare aceste poveşti sufereau modificări majore, fiind mai mult inventate decât transcrise.

Ceea ce mi s-a părut fascinant a fost că am avut ocazia să citesc basmele pe care copiii secolului 19 le auzeau seara, la culcare (mă întreb aici, deschizând o altă paranteză, oare ce povesti mai ascultă copiii din zilele noastre?). Diferit a fost că de data asta am citit cu alţi ochi, nu cei ai copilăriei, şi am găsit unele basme înfricoşătoare. Cum, nu sunteţi de acord?

Atunci, vă provoc să citiţi “The Rabbit’s Bride”, în care nefericită, mireasa îşi părăseşte mirele înainte de oficierea nunţii lăsând în locul ei o păpuşă din paie, pentru care iepurele îşi face mustrări de conştiinţă crezând că a omorât-o.

Sau “Faithful John”, unde regele trebuie să-şi arate recunoştinţa faţă de loialitatea lui John prin retezarea capetelor celor doi copii ai săi.

Ori “The Girl Without Hands”, în care tatăl unei fete face un pact cu diavolul pentru a primi avere în schimbul fiicei sale.

Sau poate vă conving cât de terifiante pot fi uneori basmele cu “Godfather Death”, când părinţii unui bebeluş aleg ca naş de botez pe însăşi Moartea.

Poate aţi observat că am evitat să amintesc de Cenuşăreasa, Albă-ca-Zăpada, Scufiţa Rosie, Rapunzel, Căsuţa din Pădure sau Frumoasă Adormită. Da, pe acestea le ştim cu toţii. Am vrut să scot în evidenţă poveştile mai puţin vehiculate, cele care îţi dau fiori pe şira spinării şi te aruncă direct în imaginaţia oamenilor din acele vremuri.

Dacă nu vă surâde versiunea clasică a basmelor, am aflat că săptămâna trecută s-a lansat “Grimm Tales: For Young and Old” – aceleaşi poveşti, dar în versiunea contemporană, repovestite de către Philip Pullman. Da, acel Philip Pullman care a scris şi “Busola de Aur”. Iar pentru cei mai cinefili din fire, vă recomand “Once Upon A Time” – o interpretare originală în episoade a acestor fantastice poveşti – în speranţa că vă va deschide apetitul pentru citit.

Cartea de basme a Fraţilor Grimm poate fi descărcată de aici. Lectură plăcută!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Premiată în 2011 și membră a juriului „junior” în 2012 în cadrul Concursului de debut literar „IDC”, Andreea este o cititoare ferventă.

Număr articole publicate : 17