Ai auzit de Adina Nanu? Dacă nu, zic eu, este cazul. E critic și istoric de artă.
Predă de peste 50 de ani cursuri de Istoria Artelor, Istoria Stilurilor și a Costumului la Universitatea Națională de Arte și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, din București.
A publicat peste 30 de volume despre artă, din care ultimele sunt Arta pe om și Vezi? Comunicarea prin imagine (Editura Vizual, 2002).
Scriu despre ea astăzi, pentru atrage atenția asupra cărții: Arta pe om, publicată în 2001 la editura Compania. (După mine, lecturarea sa este obligatorie )
Toți suntem intersați de cum arătăm, de cum părem, de imaginea noastră – mai precis. Conștienți că suntem analizați cap-coadă, încercăm să transmitem ceva prin modul în care ne afișăm.
„Comunicarea cu imaginea presupune citirea drumului compozițional, care conține mesajul, și examinarea rolului fiecărui mijloc de expresie: desen, umbră și lumină, culoare, material. Omul fiind o sculpto-pictură cinetică – mai aproape de film-, analiza trebuie să țină cont deopotrivă de expresia feței și de cea a întregului trup, privit ca un complex dinamic.” scrie Adina Nanu
Ce câștigi dacă-ți ocupi 30 de minute citind-o? Ei bine, aflii funcțiile costumului, drumul compozițional, decența/indecența, culorile (pure/impure – născute/făcute), aflii despre trăsăturile chipului, arta direct pe piele – machiajul/tatuajul-, coafuri, materialele costumului, lenjeria, accesoriile, podoabele, moda între artă și kitsch , ș.a.
Pe scurt, cum sunt puse în practică principiile fiecărui domeniu al imaginii umane. Pentru că, scrie autoarea, fiecare om trebuie să-și compună propria rețetă de înfrumusețare, căci moda, ca și gustul sunt schimbătoare.