Laika

s-a născut în judeţul Neamţ în 1958, a absolvit filologia la Iaşi (din 2004 este şi doctor în filologie), a lucrat ca miner, profesor, chimist, ziarist şi consilier cultural, iar în present este conferenţiar la Academia de Artă Gheorghe Dima din Cluj. A debutat în revista Cronica în 1974 şi a publicat de atunci peste douăzeci de volume de poezie, proză, eseu şi teatru printre care Intimitatea absenţei (1992), Cântece de îngropat pe cei vii (1993), Gloria milei (2003), Titanic şvaiţer. Momente şi schiţe (1997) şi Batrânul şi Marta (2002) şi Podul (2004). În 2001 a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, în 2004 a primit gradul de cavaler pentru merite culturale de la Preşedintele României, iar din 2005 este cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ.

nu este un roman, este un punct de vedere. Un alt unghi din care privim, prin ochii autorului, ultima periodă din comunismul românesc, iar apoi revoluţia în direct. În direct de la sanatoriu.

Sanatoriul de la Glod a devenit, de la înfiinţare până spre culmile comunismului, un adevărat sanctuar pentru bolnavi psihic, bolnavi închipuiţi, potenţiali persecutaţi ai regimului, prieteni ai regimului care aveau totuşi nevoie de o gură de aer proaspăt şi mulţi sus-puşi care aveau nevoie de un refugiu ferit de ochii lumii. Din acest adevărat hub social al vremii, Revoluţia din ’89 s-a văzut poate un pic altfel decât am văzut-o noi la televizor sau în stradă.

Nu ne spune nimic nou despre Revoluţie. Însă modul în care ne prezintă ceea ce credeam că ştim este unul inovator, cu ramificaţii profunde în istoria recentă a ţării şi a conştiinţei noastre ca popor. Şi, pentru că nici asta n-ar fi fost de ajuns să ne ţină interesaţi, după ce am întors cu toţii pe toate feţele evenimentele din decembrie ’89 de 25 de ani încoace, Adrian Alui Gheorghe ne repovesteşte totul cu un umor rar întâlnit în literatura românească contemporană. Am râs cu lacrimi la glumele pe care şi le spun medicii de la sanatoriu când beau nişte tărie apărută ca prin magie din trusa de prim ajutor. Am râs cu lacrimi şi la ironiile atât de fine şi atât de reale pe care le împleteşte Adrian Alui Gheorghe în naraţiune.

Însă nu pot să nu mă gândesc cu strângere de inimă la cât de adevărate şi traumatizante au fost acele vremuri pentru generaţii întregi şi, în acelaşi timp, să fiu din nou recunoscătoare că datorită lui decembrie ’89 noi putem acum să râdem cu gura până la urechi de situaţiile absurde din diversele structuri şi ramificaţii ale Partidului. Pentru noi, cei care trăim astăzi înjurându-ne pe Facebook preşedintele ales, este aproape de neînchipuit că părinţii şi fraţii noştri au trăit vremuri în care le era frică să spună în propria lor casă că le este frig sau foame sau în care singura soluţie era fuga în munţi.

laika

Dar cine este şi ce rol a jucat în roman şi în Revoluţie? Laika, aşa cum bănuiaţi, este o căţea. Adoptată de medicii şi pacienţii de la Sanatoriul de la Glod deopotrivă, Laika a făcut parte, iniţial, din terapia prin contact nemijlocit cu natura, în care mai erau implicaţi şi porumbei, iepuri, fazani şi alte orătănii în curtea sanatoriului. Curând, căţeaua a fost învăţată să nu accepte mâncare decât de la “popoarele prietene”. Toată lumea s-a minunat când Laika accepta bucăţi de carne „de la chinezi” şi „de la ruşi”, însă refuza dezgustată aceeaşi carne când era “de la americani”. Tot sanatoriul, ba chiar şi primarul comunei, au fost de acord că Laika este o comoară proletară care ţine cu regimul, şi de aceea au hotărât să o includă, ca divertisment, în programul de vizită al Tovarăşei atunci când a trecut prin comuna lor anonimă. Numai că văzând mâncarea în mâna Elenei Ceauşescu, Laika a uitat de înfrăţirea cu unele popoare şi duşmănia cu cele capitaliste, şi a sărit să înfulece chiar şi “de la americani”, punând în pericol funcţiile celor care hotărâseră să o includă în program. Ba chiar şi viaţa Laikăi.

Citind romanul lui Adrian Alui Gheorghe, realizezi că este construit în jurul unor legende urbane din comunism, de genul celor care au stat şi la baza filmului Amintiri din Epoca de Aur. Autorul este un adevărat culegător de poante cu aluzii la regim, la tovarăşi, la neajunsurile epocii şi la nepotismele din structuri şi instituţii. Cu toate acestea, romanul este populat de personaje istorice, de verişorii şi cumnaţii personajelor istorice, ba chiar şi de amanţii şi menestrelii unor figuri din istoria recentă, pe care le cunoaştem cu toţii măcar din auzite, dacă nu am prins epoca în care apăreau la televizorul nostru alb-negru, aplaudând la vreun congres.

Astfel, descoperim o altă latură a Anei Pauker şi îl cunoaştem pe amantul ei rus, cu care s-a retras la Sanatoriul de la Glod pentru nopţi fierbinţi de petrecere şi alte activităţi epuizante. Şi dezertarea lui Pacepa crează unele valuri la sanatoriu, unde vărul lui, Moise Poponeţ, era internat pentru recuperare. Aflăm şi despre Nina Cassian cum că se îndrăgostea uşor de luptători împotriva partizanilor din munţi, le compunea poezii şi încerca să îi seducă. Deşi cu un anume voinic, internat şi el la Sanatoriul de la Glod, nu a avut mare succes. Dar vă redau aici o parte din episod, pentru amuzamentul general:

Pentru Vasile Moiş Bilibău, inspirată de faptele sale de vitejie descrise în Scânteia, Nina Cassian compusese o poezie […]:

Soră apă, frate nor,

Hai, veniţi încetişor

La voinicul voinicilor

Să-i astâmpăraţi din dor

[…]

Colo-n munţi, pe coasta sură

Burghezoi-s de strînsură

Dar le vine de hac lor

Voinicul voinicilor.

Nina Cassian […] a venit ea însăşi la Glod să îl cunoască pe voinicul voinicilor […] s-a îndrăgostit de el brusc şi i-a spus-o fără menajamente. […] Unchiul Vanea însă, nu a căzut în mrejele poetei şi când aceasta a vrut să îi strecoare o mână pe sub pijamaua kaki, spre zonele mai intime, spre prohab, ca să-i pipăie mădularul, luptătorul i-a spus:

– Tovarăşo, energia mea o voi cheltui numai şi numai pentru lupta împotriva partizanilor din munţi şi nu în fandoseli de salon. Te rog să încetezi cu aceste tactici de boicotare a luptei de clasă, că nu ţin la mine.

(Laika, pag. 102-103)

Medicii şi rezidenţii Sanatoriului de la Glod sunt folosiţi de Adrian Alui Gheorghe ca martori sau chiar catalizatori ai unor evenimente istorice, sau doar ca figuri emblematice pentru sistemul complex care anima societatea românească în comunism. Coriolan Bubă dictează din sanatoriu temperatura din calorifere sau îi recomandă lui Ceauşescu să nu invadeze Cehoslovacia, dar o şi denunţă pe soţia sa cum că face vrăji comitetului de partid şi că din cauza ei a explodat naveta spaţială Apollo 1 în 1967. Un alt personaj hilar este directorul sanatoriului, Gâgiu, care îşi începea orice consult psihiatric cu un tuşeu rectal.

Singura mea părere de rău cu privire la romanul acesta este aceea că Laika, deşi dă titlul cărţii, nu apare mai des în ea. Desigur, întregul episod construit în jurul întâmplării cu Elena Ceauşescu dându-i mâncare ‘de la americani’ Laikăi, iar aceasta acceptând-o fără scrupule este centrală şi definitorie pentru atmosfera de dinainte de ’89 şi pentru vizitele tovarăşilor prin ţară. La fel de emblematic rămâne sistemul complex de pile, cunoştinţe şi favoruri din epoca ceauşistă, precum şi reversul – sistemul fricii: ameninţări, pâră, spectrul trimiterii la Canal şi căderi în dizgraţie care puteau însemna orice, de la trimiterea la Glod, până la condamnarea la moarte.

Per total, Laika este un roman pe cât de comic, pe atât de tragic, ca o radiografie temporală a unui popor în care fiecare se lupta pentru supravieţuire în felul său. Dar nu vi-l recomand pentru tragism, ci pentru a face proverbialul haz de necaz, şi tocmai de aceea voi încheia cu o glumă din roman:

Cică erau doi fraţi, unul comunist şi unul fost legionar, şi amândoi s-au înscris pentru un post, ceva, cu responsabiliăţi. Şi hopa!, după concurs şi după studierea dosarului, cine câştigă postul? Ăla care a fost legionar. De ce? Comunistul nu a putut ocupa postul pentru că avea un frate fost legionar, pe când fostul legionar a putut ocupa postul pentru că avea un frate comunist şi asta era suficientă garanţie a seriozităţii, nu-i aşa?

(Laika, pag. 10)

adrian-alui-gheorghe-18456665

Titlu: Laika

Autor: Adrian Alui Gheorghe

Editura/Colecţia: Polirom/Cartea Românească

Anul apariţiei: 2014

ISBN: 978-973-23-3076-0

Număr de pagini: 304

Format: 13 x 20 cm

Preţ aproximativ: 32 lei

 

Surse foto aici şi aici 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.