Nu toate cărțile mult așteptate se ridică la înălțimea așteptărilor, cărți despre Vladimir Putin oprite de la vânzare, ecranizări mai noi și mai vechi ale unor cărți, disponibile pe platformele de streaming, interviu cu scriitorul irlandez care a câștigat Booker Prize 2023 și o lansare de carte care va avea loc săptămâna aceasta – iată cele câteva noutăți din lumea literară care mi-au atras atenția pentru această ediție a Mondolit.
♣ „Popularitatea nu este o garanție a calității”, așa începe un articol de pe website-ul Telegraph, în care se vorbește despre cărțile nu chiar bine primite ale unor scriitori celebri. Și m-am oprit la acest articol nu pentru că titlul sau începutul lui are o notă de controversă, ci pentru că mi s-a întâmplat și mie – la fel cum probabil că li s-a întâmplat multora dintre voi – să cumpăr cu elan vreo carte așteptată cu nerăbdare a unui scriitor care îmi place, iar cartea respectivă să se dovedească sub așteptări. Inclusiv cărți ale unora dintre scriitorii menționați în articolul respectiv, care începe cu referire la două romane traduse anul acesta și la noi. «Ficțiunea de anul trecut a oferit o dovadă amplă în acest sens: așa cum scria Claire Allfree aici în noiembrie 2022, marii romancieri, de la Ian McEwan la Jonathan Coe, ne-au dezamăgit, iar o generație de scriitori mai puțin vestiți a avut șansa – slavă Domnului – de a trece pe lângă ei. În 2023, tendința nu s-a atenuat. Zadie Smith nu a scris încă o carte proastă, dar Impostorul, prima ei lucrare de ficțiune istorică și cel mai mare roman al anului, a fost o dezamăgire. Amplasată în mare parte în Anglia victoriană și axată pe saga (reală) a unui bărbat misterios care spunea că este aristocratul dispărut Roger Tichborne, cartea schițează o imagine a fastului imperial britanic prin ochii unei femei aboliționiste. Îi dau dreptate criticului nostru Erica Wagner, care a găsit romanul „foarte plăcut”, dar mi s-a părut că Smith a virat prea repede între profunzimea psihologică și sarcasmul satiric», se spune în articolul din Telegraph.
Urmează apoi Orașul Victoriei, al lui Salman Rushdie, dar și unele volume de proză scurtă ale altor scriitori. Este adevărat că articolul nu se constituie în cronici reale, ci doar punctează niște puncte slabe ale unor cărți, motiv pentru care eu cred că trebuie citite, totuși. De altfel, același articol continuă și cu menționarea unor volume remarcabile, tocmai pentru că este intitulat Cele mai bune (și cele mai proaste) cărți de ficțiune ale anului 2023, de la Eleanor Catton la Zadie Smith. Pentru mai multe detalii, vă invit să citiți articolul integral.
♣ Associated Press publică în versiunea online o știre potrivit căreia o editură germană a anunțat recent că nu va mai vinde cărțile despre Vladimir Putin scrise de un jurnalist premiat, deoarece acesta ar fi primit cel puțin 600.000 de euro în plăți offshore legate de surse rusești. „Editura Hoffmann und Campe a precizat într-o declarație că nu va mai vinde două cărți de non-ficțiune despre Putin scrise de jurnalistul german Hubert Seipel, în urma rapoartelor revistei germane Der Spiegel și ale televiziunii publice germane ZDF, spunând că nu avea cunoștință anterior de aceste acuzații.” În știrea respectivă se mai spune că Seipel ar fi acceptat banii indirect, printr-o conexiune cu un oligarh rus sancționat, pentru a-l prezenta pe Putin într-o lumină favorabilă în cărțile lui. Așadar, atenție la cărțile despre anumite figuri publice pe care alegeți să le citiți, dezinformarea pătrunde dincolo de știri și merge uneori până la cărți. Cu atât mai mult cu cât cărțile despre toate personalitățile implicate în conflictul din Ucraina sunt încă la mare căutare.
♣ Întrucât se apropie acea perioadă din an în care ne îndreptăm atenția ceva mai mult spre lucruri relaxante, inslusiv spre filme, vă propun un articol de pe Literary Hub în care sunt prezentate mai multe ecranizări mai noi și mai vechi, care pot fi găsite pe platformele de streaming. Recomandările celor de la Literary Hub încep cu sezonul 3 din serialul Slow Horses, bazat pe cartea lui Mick Herron, Real Tigers, care poate fi văzut începând cu 1 decembrie pe Apple TV+. „Dacă nu v-ați apucat de acest serial de spionaj revigorant, cu Gary Oldman în rol principal (într-un rol foarte diferit de cel în care l-a interpretat pe George Smiley), considerați că acesta este semnalul să începeți: primul sezon a fost bun, al doilea sezon a fost mai bun și am mari speranțe pentru al treilea”, spune autoarea articolului. Începând cu 8 decembrie, va fi disponibilă pe Netflix ecranizarea romanului Lasă lumea în urmă, de Rumaan Alam, tradus și la noi. Potrivit articolului menționat, se pare că este o ecranizare așteptată, cel puțin de fanii poveștilor cu tentă apocaliptică, plină de vedete, printre care Julia Roberts (care este și producătoare a filmului), Mahershala Ali, Ethan Hawke și Myha’la. Puteți vedea în articol și trailere ale recomandărilor, lista continuând cu multe altele, pe care vă las să le descoperiți singuri.
♣ Rămânem pe Literary Hub, pentru un interviu cu scriitorul irlandez Paul Lynch, care a câștigat Booker Prize 2023, cu romanul Prophet Song, pe care sper să îl vedem tradus și la noi în curând. Prophet Song este un roman distopic despre un viitor apropiat, „dar adevărata forță a cărții nu este dată de plauzibilitatea premisei (Republica Irlanda care se deteriorează rapid de la populismul de dreapta la un război civil), ci de efectul de piele de găină al limbajului”, se spune în articolul care precede interviul propriu-zis. „Lynch obține toate aceste efecte prin măiestria prozei. Registrul pe care îl atinge se situează undeva între anxietatea crescândă a romanului noir clasic (James M. Cain sau Jim Thompson) și formalismul elevat al unui McCarthy sau Woodrell”, mai spune autorul articolului. Există și detalii concrete despre povestea din carte, precum și despre alte romane ale scriitorului irlandez, care vă vor ajuta să vă faceți o idee despre activitatea lui literară, având în vedere că încă nu este tradus la noi. După care urmează interviul cu el, care este foarte interesant, deoarece în el este detaliat procesul de scriere a cărții premiate în acest an, autorul vorbește despre limbajul folosit, care, după cum am văzut, reprezintă o componentă importantă a acestei povești, dar și despre alți scriitori și despre multe altele. Cum spuneam, sper să vedem o traducere și la noi, cât mai curând.
♣ Pentru că nu strică să știm ce este nou în lumea literară și nu este încă tradus la noi, m-am oprit pe website-ul The New York Times la un articol în care se recomandă nouă cărți apărute recent, fiecare dintre ele cu câte o scurtă prezentare. Prima carte din listă este romanul Day, al lui Michael Cunningham. „Cel mai recent roman al lui Cunningham ne prezintă o familie la o anumită dată din aprilie, înainte, în timpul și după debutul pandemiei Covid-19. Pe măsură ce lumea lor este dată peste cap din cauza virusului și a altor provocări, vedem cum încearcă ei să se împace cu răsturnările de situație pe care le oferă viața”, se spune în articol.
Printre cărțile din lista de recomandări este și un volum cu un subiect aparent neobișnuit, după cum sugerează titlul – Eyeliner: A Cultural History, de Zahra Hankir. „Pentru Hankir, eyelinerul este mult mai mult decât un produs cosmetic: într-un tur fulminant, scriitoarea de frumusețe și cultură ne duce din Petra, Iordania, până în sudul Californiei, și la casa din Londra a cântăreței Amy Winehouse, explorând istoria și iconografia culturală a acestui simbol dramatic”, se spune în prezentarea succintă din articol.
O altă carte care mi-a atras atenția acolo este cea intitulată The Story of the American Dream. Ours Was the Shining Future, scrisă de David Leonhardt, câștigător al Premiului Pulitzer. „În acest tur autoritar și agil prin istoria economică americană, Leonhardt, scriitor senior la The New York Times, susține că politicile progresiste au cel mai bun palmares în ceea ce privește promovarea prosperității și combaterea inegalității”, se spune în articol. Și apoi: „Leonhardt susține că, în ultimii 50 de ani, Statele Unite au deraiat, trecând de la un capitalism mai reglementat la o versiune mai dură. O carte interesantă, cu multe subiecte provocatoare.”
Sunt doar câteva exemple din recomandările făcute de cei de la The New York Times, vă invit să le citiți și pe celelalte, deoarece mi s-a părut că toate sunt alegeri interesante.
♣ Închei cu o lansare de carte care va avea loc în București săptămâna aceasta, mai exact, miercuri, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Este vorba despre romanul Nimeni nu părăsește Palo Alto, de Yaniv Iczkovits, apărută recent la Editura Humanitas în Colecția Raftul Denisei, în traducerea Ioanei Petridean. „Romanul Nimeni nu părăsește Palo Alto este o incursiune tulburătoare și plină de sensibilitate în lumea emoțiilor, Yaniv Iczkovits asumându-și sarcina dificilă de a așeza într-o poveste coerentă trăiri viscerale, greu de exprimat într-un limbaj mediat de cuvinte. Personajele sale, legate printr-un invizibil fir roșu al singurătății, sunt întoarse spre ele însele și spre propriile realități interioare, în încercarea simultană și aparent paradoxală de a stabili un contact cu lumea și de a se proteja de ea. Fiecare dintre ele s-a născut sub semnul traumei, încercând să descopere un sens pentru propria existență. Iczkovitz face portretul fiecăruia dintre ele, aducând în prim-plan vulnerabilitățile și fricile lor cele mai adânci”, se spune în rezentarea cărții. Detalii despre participanții care vor fi prezenți la lansare puteți găsi pe pagina de FB a evenimentului.
Sursa foto, Literary Hub: https://lithub.com/the-literary-film-tv-you-need-to-stream-in-december/