Scripcarul pe acoperiș

Despre se spune că ar fi Mark Twain al evreilor, cei doi fiind contemporani și având un stil asemănător, darul înnăscut al povestirii și personaje cu priză imediată la public. Dintre toate personajele create de – pe numele său adevărat Solomon Naumovich Rabinovich – cel mai îndrăgit este Tevie, lăptarul din Scripcarul pe acoperiș.

Musicalul a avut premiera în 1964 și a fost primul din istorie care a atins pragul de 3000 de reprezentații, jucându-se timp de 10 ani în fiecare stagiune (Grease a fost musicalul care l-a detronat). În 1971 s-a făcut și un film cu scenariul bazat pe libretul lui .

Tema principală este tradiția și alegerea constantă care trebuie făcută (în special de un tată și cap de familie) între respectarea tradiției și respectarea dorințelor celor pe care îi iubești. În viața satului de evrei din Rusia, unde se desfășoară acțiunea, tradiția este ghidul absolut care ține comunitatea legată. Însă vremurile se schimbă, iar viața este o jonglerie dificilă ca cea a unui scripcar pe acopriș, care încearcă să cânte frumos în timp ce stă într-un balans precar, mereu în pericol să se prăbușească.

Prima pornire a lui Tevie este întotdeauna către tradiție, însă inima sa se înmoaie de fiecare dată când fiicele sale pledează pentru alegerile făcute cu inima, nu cu mintea. Așa ajunge să refuze mariajul aranjat de pețitoarea Yente pentru fiica lui cea mare, Țeitl, conform tradiției, să accepte că la nunta lui Țeitl bărbații au invitat femeile la dans și nu au dansat doar bărbații, cum cerea tradiția, să accepte mariajul dintre a doua fiică a sa – Hudl – și radicalul Percik, chiar dacă aceștia nu i-au cerut permisiunea, ci doar binecuvântarea și, până la urmă să accepte chiar și mariajul dintre fiica sa cea de-a treia – Have – și un rus.

Tevie este, până la urmă, un deschizător de drumuri, un promotor al schimbării, chiar dacă nu o face rațional, ci sentimental, pentru fericirea fiicelor sale. Piesa este amplasată într-o perioadă tulbure din istoria evreilor, la început de secol XX, iar deschiderea lui Tevie la schimbare și la contactul cu lumea exterioară comunității înguste a satului tradițional facilitează, până la urmă, însăși supraviețuirea lor ca familie, culminând cu schimbarea absolută: părăsirea satului și plecarea în America.

Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, Tevie este jucat de Claudiu Istodor. Și vreau să clarific de la început că Istodor este un Tevie desăvârșit, care poate oricând concura cu marii actori care l-au jucat de-a lungul ultimior 50 de ani. Este un actor matur, care și-a studiat temeinic rolul, îl joacă cu bucurie, dar și cu o tehnică fantastică. Bineînțeles că lăptarul este personajul principal, și de aceea cel mai vizibil, însă Claudiu Istodor este mai mult decât vizibil – este motorul spectacolului, este unealta secretă a regizorului Andrei Munteanu, care îl plasează în miezul distribuției ca pe un dirijor discret care dă tonul și de la care toată trupa așteaptă semnalul. Cât despre partea muzicală, nu numai că se descurcă de minune, dar cântă cu o dezinvoltură și naturalețe de parcă toată viața a fost pe scena operetei.

Dintre actrițe, aș vrea să o menționez în mod special pe Ecaterina Ladin, în rolul Yente, pețitoarea (cunoscută publicului larg mai ales datorită rolului Dalida, din Las Fierbinți). Este o actriță cu o energie debordantă, care monopolizează scena când apare și care are darul de a transmite voie bună și optimism în public. Exact asta face și in Scripcarul pe acoperiș: bucură.

Muzica din spectacol este arhicunoscută, atât datorită talentului lui , cât și multiplelor cover-uri și adaptări apărute de-a  lungul anilor. Cele mai faimoase melodii sunt If I Were a Rich Man, a cărei preluare de către Gwen Stefani este cea mai cunoscută publicului tânăr (If I were a Rich Girl), Matchmaker-Matchmaker și Do You Love Me. Însă elementul inedit din spectacolul de la Teatrul Evreiesc este faptul că toate sunt cântate în idiș (cu subtitrare proiectată pe un ecran). Asta contribuie la atmosfera profund tradițională pe care Stein a intenționat-o în musicalul său și scoate în evidență spectacolul lui Andrei Munteanu dintre zecile, poate sutele de variante montate în jurul lumii.

De asemenea, un element pe care se sprijină succesul întregului show este dansul. Coregrafia este spectaculoasă, iar trupa de dansatori execută impecabil dansuri tradiționale evreiești și rusești, dar meșteșugit împletite cu elemente de dans modern. Sarcina dansatorilor este cu atât mai dificilă cu cât scena Teatrului Evreiesc nu este una dintre cele mai generoase, iar atunci când mai este și secționată de elemente de decor, devine aproape misiune imposibilă să dansezi atât de amplu și energic fără să te împiedici sau lovești de colegi sau de recuzită. Cu toate acestea, unele scene, mai ales cele în care se implică întreaga distribuție, nu doar dansatorii profesioniști, sunt absolut memorabile. Una dintre ele este scena de la birtul satului, unde Tevie acceptă logodna fiicei sale, Țeitl, cu măcelarul Leizer Wolf, prilej de bucurie în tot satul și o explozie de energie, culoare și mișcare scenică, după care publicul a izbucnit în aplauze. Altă scenă memorabilă este cea a nunții, unde bărbații execută un dans bizar la început, cu sticle balansate pe pălării, la care, din nou, publicul reacționează imediat.

De altfel, reacția publicului Teatrului Evreiesc este mereu un barometru fidel pentru ceea ce răzbate de pe scenă, nu doar la Scripcarul pe acoperiș, ci la toate spectacolele. De multe ori se aud murmurate în sală versurile sau liniile melodice de pe scenă, de multe ori se bate din picioare în ritmul muzicii și se aplaudă sau se strigă „bravo!”. Ceea ce înseamnă că chiar reușește să facă exact ce și-a propus: să fie un promotor, un martor și un continuator al limbii și culturii idiș.

Nu întâmplător, am văzut Scripcarul pe acoperiș în deschiderea ediției a IV-a a Festivalului Internațional de Teatru Idiș, 2019, iar după spectacol am auzit și mesajul Președintelui României, Klaus Iohannis, cu ocazia celebrării Zilei Naționale a Limbii și Teatrului Idiș în Romania (30 mai).


Scripcarul pe acoperiș
după povestirile lui Shalom Aleihem și cu permisiunea specială a lui Arnold Perl
Libretul:
Muzica:
Versurile: Sheldon Harnick
Traducerea cântecelor în idiș: Sharga Friedman
Traducerea în limba română: Antoaneta Ralian
Regia: Andrei Munteanu
Scenogrfia: Viorica Petrovici
Coregrafia: Bogdan Boantă și Andra Gheorghe

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.