Message in a bottle, varianta message in a book

  • James Joyce, în lectura lui Colin Farrell
  • Message in a bottle, varianta message in a book
  • Un volum despre cât de mult și cât de prost mâncăm
  • Istoria întunecată a europenilor în Africa
  • Eseurile lui Jonathan Franzen, la Polirom

 

De pe site-ul The New York Times aflăm că actorul Colin Farrell s-a alăturat celebrităților care citesc creații literare. În lectura lui se poate asculta Portret al artistului la tinerețe, de James Joyce. Articolul în care este prezentata lectura lui Colin Farrell începe cu o analiză a literaturii irlandeze și a caracteristicilor ei, din punct de vedere al stilului și al muzicalității, dacă se poate vorbi despre așa ceva. Sunt amintite creații ale unor scriitori irlandezi precum Francis Stuart, Jonathan Swift, Samuel Beckett și alții, cu observații care s-ar putea să vă facă poftă să îi recitiți. Se ajunge apoi la James Joyce și al său Portret al artistului la tinerețe, a cărui lectură se pare că a dat naștere chiar unor tabere, care percep creația respectivă și, implicit, lectura ei, în mod diferit. Unii o văd ca pe o capodoperă ironică, alții spun că Joyce ar fi fost cât se poate de serios, în această ficțiune autobiografică, în timp ce însuși autorul ar fi precizat în mai multe rânduri că există cititori cărora le scapă tocmai un detaliu menționat în titlu și anume că este un portret din tinerețea artistului. Asta ar însemna că totul trebuie tratat cu o oarecare relaxare. Ajungem apoi la lectura lui Colin Farrell, despre care se spune că ar fi cea mai potrivită, pentru că el reușește să găsească tonul perfect, nici indiferent, nici exagerat de emfatic. Poate că vocea lui nu poate fi numită frumoasă, dar tonalitatea este exact cea de care acest text are nevoie, se mai spune în articol, unde găsiți mai multe detalii, inclusiv o mostră din lectura lui Colin Farrell.

**

O poveste simpatică, în care este implicată o carte și un mesaj inedit transmis prin intermediul ei, am găsit-o pe site-ul bbc.com. Ashley Jost, din Columbia, Missouri, își făcea cumpărăturile într-un supermarket, când și-a amintit că a promis să participe la o provocare la lectură, alături de niște prietene. Provocarea consta în lectura a câte zece pagini dintr-o carte, zilnic. Pentru asta, s-a dus în zona de cărți a magazinului, a văzut pe un raft un volum despre care auzise și pe care își dorea să îl citească și l-a cumpărat. Mai târziu, în aceeași zi, s-a apucat de lectură, dar după câteva pagini a fost întreruptă de cățelul ei și a lăsat cartea pe canapea, moment în care din ea a căzut o bancnotă de cinci dolari. Știa că nu era a ei, a răsfoit cartea și a găsit și un bilețel, pe care era scris: ”Persoanei care va cumpăra această carte. Am o zi dificilă. M-am gândit că aș putea însenina ziua altcuiva, cu această mică surpriză. Cumpără-ți o cafea, o gogoașă sau o mască de față. Fă ceva pentru tine azi. Amintește-ți că ești iubită, ești uimitoare, ești puternică. Cu drag, Lisa.” Foarte impresionată de gest, Ashley s-a gândit că cea care a făcut acel gest trebuie să fie o persoană specială, să încerce să uite de ziua proastă pe care o avea, luminând ziua altcuiva. Astfel că a decis să posteze pe Twitter și pe FB întreaga poveste, iar banii nu i-a folosit pentru a-și cumpăra ceva, în schimb, a hotărât să facă zilnic câte un gest frumos, pentru cineva. Care sunt lucrurile pe care le-a făcut până acum pentru alții aflați din articol. Recunosc că și pe mine m-a impresionat această poveste. Chiar dacă pare neînsemnată, nu este deloc așa. Sunt atât de multe gesturi aparent mici pe care toți am putea să le facem în fiecare zi, gesturi care pentru alții ar însemna foarte mult…

**

Tot pe site-ul The New York Times am găsit o recenzie al unui volum despre care cred că v-am mai spus, în trecere. Este vorba despre The Way We Eat Now, de Bee Wilson. Articolul în care este prezentată mai detaliat cartea are titlul: Avem mâncare din belșug, de ce este sănătatea noastră și a planetei atât de proastă? Și m-am oprit din nou asupra acestei cărți pentru că, spre deosebire de alte scrieri pe această temă, pare să aibă o abordare interesantă și realistă. Iar subiectul este unul care ne privește pe toți. Cât de proaste sunt dietele noastre, cât de nebunească este relația noastră cu mâncarea, cum am devenit, deodată, subjugați și aserviți unei lumi în care găsim mâncare peste tot în jurul nostru și, în același timp, cât de nesiguri suntem ce, când și cum să mâncăm. Sunt doar câteva dintre aspectele abordate. Mâncăm mai mult decât am făcut-o vreodată și un procent mare al mortalității din ultimii ani este pus pe seama alimentației. În unele zone ale lumii, se pare că societatea a devenit conștientă că avem o problemă în relația cu alimentația și se dezvoltă tot mai mult politici și acțiuni sociale în această direcție. Despre toate acestea se vorbește în acest volum, care pare să fie unul nu doar util, ci și educativ.

**

Pe site-ul celebrei reviste Granta m-am oprit asupra prezentării unui volum apărut sub îngrijirea acestei publicații. Nu este o recenzie a cărții, ci doar o descriere în câteva fraze, însoțită de publicarea ultimului capitol din ea. Este vorba despre Exterminate All the Brutes, de Sven Lindqvist. Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, Sven Lindqvist, unul dintre pionerii unui nou tip de literatură istorică experimentală, a pornit de-a lungul Africii Centrale, obsedat de un citat din cartea Inima întunericului, de Joseph Conrad (apărută și la noi, la Editura Polirom): ”Exterminate all the brutes.” În acest volum, el prezintă experiența lui în Africa, investigațiile istorice, relatând cititorului direct ce au făcut marile puteri colonizatoare ale Europei popoarelor din Africa, în secolele precedente. Sven Lindqvist reface traseul exploratorilor europeni, al misionarilor, al politicienilor și al istoricilor și, astfel, recompune trecutul întunecat al Europei pe continentul african. Despre asta este vorba, pe scurt. Pe site-ul Granta mai sunt unele detalii, plus acel ultim capitol din carte, despre care vă spuneam. Mie mi-a stârnit interesul și am comandat cartea.

**

Dintre traducerile apărute recent la noi, recomand în această săptămână volumul Sfârșitul sfârșitului lumii, de Jonathan Franzen, apărut la Editura Polirom. ”Romancier de mare forță, Jonathan Franzen se dovedește și un eseist redutabil. Prestigiosul prozator american face în Sfîrșitul sfîrșitului lumii un tur de forță foarte personal, încărcat de un umanism subtil, detectabil sub puseurile de pesimism și mizantropie ce îi punctează comentariile asupra lumii contemporane. Pasionat de păsări, îngrijorat de schimbările climatice și de ascensiunea lui Donald Trump, călător prin cele mai diverse colțuri ale lumii, din Antarctica pînă în Ghana și Albania, Franzen este un bun cunoscător și un comentator tăios al realităților actuale. Credincios lui însuși și adevărului în care crede, critică acerb derapajele de orice fel, chiar și pe cele ale ecologiștilor, a căror cauză o susține. Atractive prin diversitatea tematică, prin incisivitatea polemică a comentariilor și prin poveștile din care se nasc, inclusiv cuceritoarele istorisiri autobiografice, eseurile din acest volum mai reușesc ceva: dezvăluie profilul foarte uman și, cumva, înduioșător al unui pesimist care speră totuși că lumea mai poate fi salvată” – astfel sună prezentarea de pe site-ul editurii.

 

„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Surse foto: bbc.com și polirom.ro

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.