Întâlnire cu Jo Nesbø, în București

  • Memoriile lui Woody Allen, refuzate de edituri
  • Despre American Psycho și alte volume controversate
  • De ce cărțile pentru copii nu trebuie să fie doar albe
  • Întâlnire cu , în București
  • Cine-se-teme-de-moarte, numele unei fete și al unei cărți

Mai multe edituri au refuzat să publice volumul de memorii al lui Woody Allen, aflăm de pe site-ul The New York Times. Deși pare greu de crezut, pare să fie adevărat. Până și unele celebrități care cândva au concurat pentru un rol în filmele lui spun acum că regretă că au lucrat cu el. De ce? Urmare a celebrei mișcări #MeToo, Woody Allen este unul dintre cei care s-au ales cu acuzații de hărțuire și molestare. În cazul său, se pare că întreaga carieră îi este subminată de acuzațiile de molestare a fiicei lui, acum aproape treizeci de ani. Desigur, Woody Allen a negat aceste acuzații. Și chiar dacă în foarte puține dintre cazurile de acest fel lucrurile sunt clare sau pot fi dovedite în vreun fel publicul reacționează negativ, de cele mai multe ori. Este și motivul invocat de mai multe edituri care au refuzat să îi publice cartea, spun ei, de teama publicității negative pe care numele lui ar atrage-o în acest moment. Unii nu au vrut nici să citească manuscrisul, înainte de a-l refuza. Acest volum de memorii nu ar fi prima carte scrisă de celebrul regizor. În cazul în care nu cunoașteți această parte a creației sale, aflați detalii din același articol, unde se menționează și un proces pe care Woody Allen îl are cu Amazon.

**

Pe site-ul The Guardian m-am oprit asupra unui articol care se leagă, cumva, de povestea anterioară. Autorul acestuia se întreabă dacă anumite romane care la vremea apariției lor au stârnit reacții controversate ar mai fi publicate azi și dă ca exemplu principal American Psycho, de . Roman-cult al anilor ’90, devenit repede besteller, cu toate că este considerat unul dintre cele mai controversate romane publicate în America. O poveste violentă despre violență. a primit 13 amenințări cu moartea, înainte ca romanul să fie măcar publicat. A trebuit să semneze o declarație prin care confirma că le-a citit pe toate. În felul acesta, dacă cineva l-ar fi omorât, familia lui nu putea da în judecată editura. Mai târziu, el declara că fusese uimit de reacțiile stârnite de cartea lui, în care, evident, spunea el, lucrurile erau exagerate, pentru a sublinia un mesaj, nici pe departe nu ar fi trebuit să se facă o legătură directă cu realitatea. Nu scrii un roman pentru laude sau gândindu-te la public. Scrii pentru tine, despre lucrurile care te intrigă, mai spunea el, într-un interviu. Articolul continuă cu mai multe exemple de cărți care au stârnit dispute și care au avut un drum dificil spre public. Printre ele se numără Jane Eyre, Madame Bovary, Ulysses, Lolita și multe altele. O analiză interesantă, pe care vă recomand să o citiți integral, pentru că include și alte idei, pe care nu le-am amintit aici. Despre rolul unor cărți, despre mesajele pe care ele le transmit șamd.

**

Rămânem pe site-ul The Guardian și în sfera dezbaterilor pe marginea literaturii, prin intermediul unui articol intitulat A, de la Activist: de ce cărțile pentru copii devin politice. Chiar dacă în ultimii câțiva ani s-a observat o schimbare pe piața literaturii în general, în sensul că au fost publicate mai mult ca niciodată cărți scrise de autori de culoare, de exemplu, în ce privește literatura pentru copii, încă există restanțe în acest sens. Este ideea principală a articolului, argumentată cu exemple și cu cifre. Recent, fiica de 10 ani a scriitoarei americane de origine arabă a întrebat-o: ”Cum de niciuna dintre cărțile astea nu are în ea fetițe arabe sau palestiniene?” Într-adevăr, literatura pentru copii este copleșitor de albă, iar a decis să încerce să schimbe lucrurile. ”Oamenii vor să publice cărți despre fetițele arabe care se confruntă cu hijabul, despre chestii din astea”, a declarat ea. ”Eu vreau să-mi prezint personajele ducând o viață de zi cu zi normală.” Statisticile arată că, în continuare, doar 7% din literatura pentru copii este scrisă de autori negri, latino-americani sau provenind din alte zone ale lumii unde cultura albă nu este dominantă. ”Cărțile sunt ferestre și oglinzi”, spune Sara Rizik-Baer. ”Ele sunt oglinzi care le permit copiilor să se vadă reprezentați, la fel cum sunt și ferestre spre viețile altor oameni.” De aceea este importantă diversitatea culturală și rasială în literatura pentru copii. În plus, ei sunt adulții de mai târziu, care vor crește influențați de poveștile care le sunt spuse și la care sunt expuși, adaug eu.

**

Fanii bucureșteni ai literaturii nordice și ai scriitorului norvegian Jo Nesbø în special au ocazia să participe la o întâlnire cu acesta, miercuri, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. ”Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă miercuri, 8 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la întâlnirea cu scriitorul , „regele noir-ului scandinav“, prilejuită de apariţia romanului „Macbeth“, traducerea Ivonei Berceanu, al șaselea volum al Proiectului Hogarth Shakespeare, interpretarea în cheie modernă a piesei cu același nume de William Shakespeare”, se menționează pe pagina de FB a evenimentului. ”„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și în tenebrele unei minți paranoice”, spune Jo Nesbø despre cartea sa. „Cititorii nu aveau nevoie de o carte în care scriitorul încearcă din răsputeri să îl imite pe Shakespeare, așa că m-am hotărât să ofer o versiune personală a poveștii. A trebuit să trec dincolo de scriitura minunată a lui Shakespeare ca să ajung la structura intrigii și la motivația personajelor. Cu unele elemente ale piesei te poți juca, dar majoritatea sunt indispensabile, pentru că fără ele povestea pur și simplu nu funcționează. De aceea este Shakespeare un clasic, de aceea fascinează mereu Macbeth”, mai declară el.

**

Și pentru că tot vorbeam despre literatura de culoare, dintre noutățile editoriale de la noi, mi-a atras atenția un volum apărut la Editura Polirom: Cine se teme de moarte, de . „Într-un Sudan al viitorului, împletind tehnologia cu vrăjitoria pe un fundal al confruntărilor multiple între etnii, între sexe, între opresori de tot felul, cei oprimați sînt tot mai puțin conștienți de statutul de victimă. Niciodată Africa, în toată stranietatea ei magică și violentă, nu a fost mai fascinantă decît în povestea acestei adolescente cu părul și pielea de culoarea nisipului, pe nume Onyesonwu (Cine-se-teme-de-moarte). Cine se teme de moarte este romanul unui copil al deșertului, al brutalității, al vrăjitoriei, povestea celei în stare să rescrie în Marea Carte destinul a două popoare. Și poate destinele viitorilor cititori ai acestei mari cărți”, se spune în prezentarea de pe site-ul editurii. „O poveste marcată de un realism care-ţi dă fiori – inegalitate rasială şi de gen, tradiţii care distrug orice urmă de umanitate din semeni – alăturată unui melanj de magie şi fantastic de vocea unui povestitor remarcabil”, se spune în Publishers Weekly. Și o poveste aflată deja în curs de ecranizare. Eu am de gând să o citesc. Ceea ce vă doresc și vouă.


„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio , în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.


Surse foto: LibrăriileHumanitas

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.