- Interviu cu scriitorul britanic David Mitchell
- Despre cel mai recent roman al lui Michel Houellebecq
- Coerența ideilor politice ale lui Orwell, pusă la îndoială
- Clauzele de moralitate impuse scriitorilor
- Lansarea unui volum de Mircea Vasilescu
Unul dintre scriitorii despre care s-a vorbit ceva mai mult anul trecut și la noi este britanicul David Mitchell, odată cu traducerea în limba română a romanului Visul numărul 9. David Mitchell era cunoscut la noi deja, prin cărțile Atlasul norilor și Omul de ianuarie. Pe site-ul Literary Hub se poate citi un interviu cu el, interviu apărut acum câteva zile și prilejuit de faptul că Mitchell a împlinit 50 de ani. La fel cum este și scrisul său, interviul este unul mai puțin convențional, din care veți afla câte ceva despre omul din spatele cărților. De exemplu, întrebat cum și-ar descrie propria lume ficțională cuiva care încă nu i-a citit cărțile, scriitorul britanic răspunde: ”Nu foarte diferită de a noastră. Un pic mai oblică. Încerc să fac din ea un univers pe care lumea să își dorească să îl viziteze și să îl reviziteze.” Dacă ar fi să își pună o dorință, la împlinirea vârstei rotunde de 50 de ani, David Mitchell spune că ar vrea să devenim cu toții conștienți de dezastrul ecologic pe care îl comitem – asta, ca dorință idealistă, iar una realistă ar fi ca Liverpool să câștige campionatul (și știu că lui Mihai Pahonțu nu o să-i placă faptul că pomenesc de fotbal :)) ). Citiți interviul integral, nu este foarte lung, dar este simpatic.
**
Pe site-ul The Spectator veți găsi un articol despre scriitorul francez Michel Houellebecq și cel mai recent roman al său, Serotonin, care nu este încă tradus la noi, dar probabil că este doar o chestiune de timp, până când îl vom avea în librării. Unii încă îl numesc pe Michel Houellebecq copilul teribil al literaturii franceze contemporane, eu spun că acel moment s-a consumat, dar sunt curioasă, totuși, dacă acest nou roman este sau nu o revenire în forță a celui care a impresionat lumea literară acum câțiva ani, cu volume precum Particulele elementare și Platforma. Francezul a mai avut o încercare, în 2015, cu romanul Supunere, care s-a vândut bine, e drept, dar nu sunt convinsă că scrisul lui a impresionat, de data aceasta, sau subiectul abordat și reputația lui de nonconformist. În articolul despre care vă spun se dau unele detalii despre Serotonin și se fac speculații, exact cum spuneam, dacă acest roman va fi sau nu un succes, pe fondul atmosferei tensionate de protestele din Franța, știut fiind că subiectele lui Houellebecq ating politicul și socialul. Autorul articolului vorbește și despre relația scriitorului cu actualul președinte al Franței, Emmanuel Macron, relație pe care o scoate în prim-plan încă din titlu. Despre ce este vorba mai exact veți afla citind articolul.
**
Pe site-ul The Irish Times m-am oprit la un material care însumează câteva scurte recenzii ale unor cărți. Mi-a atras atenția titlul, recunosc, pentru că în el era pomenit scriitorul britanic George Orwell. Printre cele câteva cărți prezentate pe scurt se numără și volumul intitulat Liberty, Equality and Humbug: Orwell’s Political Ideals, de David Dwan. Acesta spune că George Orwell face parte din vocabularul politic al vremurilor noastre, dar ce anume susține el rămâne neclar. El mai spune că Orwell era mai degrabă un ”gânditor politic” decât un ”filosof politic”, lipsindu-i neutralitatea și coerența celui din urmă. Se explică apoi de ce autorul cărții amintite face aceste afirmații îndrăznețe, aș spune, având în vedere că Orwell este de-a dreptul venerat, mai ales în Marea Britanie, unde există Premiul Orwell și chiar Ziua Orwell. O abordare interesantă, oricum. O altă prezentare care mi-a atras atenția, în același material, este cea a unui volum cu titlul: Around the World in 80 Words, de Paul Anthony Jones. De ce mi-a plăcut? Pentru că autorul încearcă să identifice câte un cuvânt care definește câte o țară sau o regiune, un cuvânt devenit memorabil, pe care atunci când îl rostești îți vine în minte locul lui de origine. De exemplu, spune autorul, ”vaudeville” vine dintr-un oraș din Normandia (și explică de ce), ”cravat”, din Croația; ”coach”, de la un orășel unguresc numit Kócs; ”port”, ”sherry” și multe altele, inclusiv originea cuvântului ”dollar” o găsim acolo. Și mai sunt câteva recenzii interesante, tot acolo, în cazul în care aveți nevoie de idei noi de lectură.
**
Cei de la The New York Times reiau un subiect care a stârnit unele controverse în lumea literară, în a doua parte a anului trecut: clauzele de moralitate pe care unele edituri au început să le impună autorilor pe care îi publică. Totul a pornit de la mișcarea #MeToo și de la câteva acuzații de hărțuire sexuală, la adresa unor scriitori, care au fost făcute publice mai apoi. Despre unele s-a concluzionat că nu au fost fondate, altele au rămas în aer, cert este că ele influențează, într-un fel sau altul, vânzările titlurilor care aparțin numelor în cauză. Evident, editurile consideră că influența este una negativă, motiv pentru care pretind scriitorilor să semneze tot felul de clauze considerate de unii absurde. ”Când vezi editorii și scriitorii pălăvrăgind prietenoși la lansările de carte, ai zice că ei sunt de aceeași parte – de partea marii literaturi și de fluxul liber al ideilor. În realitate, interesele lor sunt opuse”, se spune la începutul articolului de pe The New York Times. Este detaliat apoi subiectul și sunt date chiar exemple de autori care au refuzat să semneze astfel de contracte. Problema rămâne, însă, deschisă și continuă să fie o dezbatere interesantă. Trebuie ca un scriitor să fie un model de moralitate sau nu? Unde începe și unde se termină viața privată, în cazul lor? ”Vremurile se schimbă; regulile se schimbă odată cu ele. Clauzele de moralitate dau editorilor puterea de a cenzura, nu guvernului, astfel că ele nu încalcă dreptul constituțional la liberă exprimare. Dar puterea aceasta este tot periculoasă”, se mai spune în finalul eseului.
**
Dintre evenimentele literare de la noi, din aceste zile, recomand o lansare de carte care va avea loc mâine seară, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Este vorba despre volumul Cultura română pe înțelesul patrioților, de Mircea Vasilescu. Alături de autor, vor fi prezenți Mircea Cărtărescu și Ioan Stanomir. „Citind foarte multe gazete din ultimii aproape 30 de ani (în special articolele scrise de intelectuali), mi s-a părut că detectez un soi de «mare dezordine culturală»: se scrie şi se vorbeşte mult despre «cultura română», dar adesea discuţiile nu se leagă, polemicile se pierd în reacţii emoţionale, iar diversitatea accepţiilor termenului «cultură» complică şi mai mult lucrurile. Presa culturală nu are impact dincolo de cititorii cultivaţi şi interesaţi, iar presa cea de toate zilele, reţelele sociale şi site-urile sunt un factor de amplificare a acestei «dezordini». Peste care pluteşte discursul patriotic, sentimental, emoţional despre «cultura naţională», «valorile noastre perene», «contribuţia culturii noastre la patrimoniul universal» şi alte asemenea formule utilizate până au devenit clişee, poncife, vorbe goale. Nu am pretenţia «să fac ordine». Nu-mi propun să dau soluţii. Încerc doar să pun întrebări şi să provoc reflecţii”, spune autorul cărții.
“How can you be nervous? Don’t you see? We’re in a library.” (Eilis O’Neal) Chiar așa…
surse foto: deutschlandfunkkultur.de și societyofauthors.org
„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.
