Calendarul literar al anului

  • Calendarul literar al anului, în lume
  • Un volum care explică manifestațiile din Franța
  • Despre dispariția cărților tipărite
  • Cum îi facem pe copii să citească de plăcere
  • O antologie despre putere

 

The Guardian ne oferă o imagine literară elaborată a anului care a început. Este vorba despre un articol în care sunt prezentate pe luni noutățile literare anunțate, târgurile de carte de prin lume și ecranizările unor romane, pe care le vom vedea în acest an. La rândul lor, noutățile literare sunt împărțite pe categorii – ficțiune, non-ficțiune, poezie șamd -, iar cele considerate mai importante sunt însoțite de scurte prezentări. Un calendar literar foarte cuprinzător și foarte interesant. Pentru februarie, de exemplu, este anunțată apariția unui nou volum semnat de Marlon James, autorul cărții Scurtă istorie a șapte crime, tradusă și la noi. Noul său roman se numește Black Leopard, Red Wolf și este prima carte dintr-o trilogie fantasy plasată în Africa. Tot în februarie va apărea în UK traducerea unui nou roman recent descoperit al lui Roberto Bolaño, The Spirit of Science Fiction, povestea a doi tineri poeți rătăciți prin Mexico City. În aprilie, va apărea pe piață un nou roman al scriitorului britanic Ian McEwan, o poveste care ne va purta printr-o Londră alternativă a anilor ’80, când Marea Britanie pierde Războiul Malvinelor, iar Alan Turing descoperă inteligența artificială, în timp ce un cuplu tânăr se trezește prins într-un triunghi amoros cu o ființă artificială. Cum spuneam, este un calendar detaliat, cu multe lucruri care merită atenție, nu îl ratați.

**

Rămânem pe site-ul The Guardian, unde mi-a mai reținut atenția recenzia unei cărți recente, în care autorul încearcă să explice revoltele și manifestațiile de stradă care au loc în ultima vreme în Franța. Este vorba despre Twilight of the Elites: Prosperity, the Periphery, and the Future of France, de Christophe Guilluy. În esență, autorul cărții susține ideea potrivit căreia Franța devine tot mai mult o ”societate americană”, marcată de un multiculturalism în creștere și de o inegalitate socială în creștere. Nu este prima dată când geograful Christophe Guilluy susține această idee. Acum câțiva ani, a stârnit valuri cu un eseu pe această temă, eseu agreat mai ales de susținătorii ideilor de stânga, iar mai apoi cu un volum intitulat La France périphérique sau Peripheral France. Argumentele pe care se bazează teoria lui nu sunt deloc complicate. În opinia sa, Franța ar fi divizată între marile orașe culturale, globalizate, precum Paris, Bordeaux și Lyon și celelalte. El mai spune că adevărata problemă o reprezintă această Franță periferică, a orașelor mici, postindustriale și nu imigrația. Recenzia este destul de detaliată și merită citită, probabil că și cartea în sine este interesantă, pentru că situația din Franța este una cât se poate de actuală și de aproape de noi și, cumva, reprezentativă pentru mai multe țări din Europa, chiar dacă societatea franceză are particularitățile ei.

**

Probabil că vă amintiți cum, de-a lungul ultimilor ani, s-a tot prezis că vor dispărea cărțile tipărite, că formatul clasic al acestora nu mai are zile multe, că vom citi doar cărți în format electronic, de pe tot felul de device-uri mai deștepte decât noi. Ei bine, nu prea s-a întâmplat așa. Despre asta vorbește și autorul unui articol de pe wired.com, articol în care el face o analiză destul de stufoasă a acestor predicții care nu s-au mai concretizat. Cărțile viitorului s-a spus că vor fi interactive, pline de chestii care se mișcă și care te atrag în poveste, că se vor schimba în funcție de locul unde te afli și de cum te simți și tot felul de asemenea fantezii, care au rămas doar atât… fantezii. Aceasta este ideea de la care își pornește Craig Mod articolul și continuă apoi cu o analiză bine documentată a fenomenului desființării cărților în formă tipărită clasică, fenomen care se pare că este mult mai vechi decât știam noi. În 1968, de exemplu, se asnunța o schimbare revoluționară în felul în care vom citi, prin proiectarea unui dispozitiv asemănător cu o tabletă, numit Dynabook, despre care s-a spus că va fi la fel de importantă ca invenția tiparului, de către Gutenberg. Nu s-a întâmplat nimic, iar lucrurile s-au liniștit, până prin anii ’90, când prin presă au apărut din nou titluri precum Sfârșitul cărților, însoțite de cuvinte pompoase, care anunțau noi revoluții în materie de citit. Cum spuneam, articolul este destul de amplu și continuă cu analiza până azi, vi-l recomand integral, pentru că este interesant și amuzant. Tonul pe care este scris e departe de încrâncenarea celor care periodic anunță dispariția cărților și chiar merită citit, chiar și doar de dragul de a citi ceva bine scris.

**

Cum să-i facem pe copii să citească de plăcere? Este subiectul abordat într-un articol de pe independent.co.uk. Nu este un subiect nou, dar este unul despre care încă e nevoie să vorbim, pentru că nu par să se fi găsit soluțiile potrivite sau poate că doar nu le punem în practică. Nu este suficient să știi să citești, asta învață toți copiii care ajung la școală. Ideal este să îi determinăm pe copii să citească de plăcere, să fie atrași de lectură. Iar pentru asta este crucial să le oferim copiilor cărțile pe care ei ar vrea să le citească și nu cele pe care vrem noi să le citească. După cum spune și autoarea articolului amintit, dacă unui copil nu-i place o carte, nu-l forțați să o termine. Lăsați-i să aleagă, pentru că există cărți pentru toată lumea. Altfel, copilul va asocia lectura cu ceva neplăcut, impus, ceva nepotrivit pentru vârsta lui. Din păcate, acesta este un fenomen care începe tocmai de la școală, unde, în continuare, programele sunt învechite și pline de cărți pe care copiii nu le înțeleg și care nu le stimulează deloc plăcerea pentru citit. După cum se explică și în articol, soluția este simplă: trebuie doar să învățăm să stimulăm plăcerea lecturii, atât în educația școlară, cât și în cea de acasă.

**

Celor interesați de o lansare de carte, le recomand întâlnirea literară care va avea loc miercuri, 23 ianuarie, la Londohome, unde John Freeman și Luiza Vasiliu vor sta de vorbă despre putere și valențele ei, în literatură și în general. John Freeman este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori și critici literari americani contemporani. Miercuri, va fi prezentat publicului volumul ”Freeman’s: cele mai bune texte noi despre putere”, o antologie în care sunt reunite texte semnate de 29 de scriitori. În aceste texte se vorbește despre ”puterea conferită, puterea exercitată, puterea asumată, puterea implicită, puterea abuzivă, puterea slăbiciunii și, mai ales, puterea limbajului acestor 29 de scriitori”, după cum se spune în prezentarea evenimentului. Dintre numele pe care le veți regăsi în antologie amintesc doar câteva, mai cunsocute la noi: Margaret Atwood, Elif Shafak, Aleksandar Hemon, Barry Lopez, David Mitchell. Scriitorii reuniți în acest volum au vârste cuprinse între 25 și 70 de ani, provin din 20 de țări și scriu în aproape la fel de multe limbi, se mai spune pe site-ul Editurii Black Button Books, la care a fost tradus.

“It’s important to read a book, but also to hold the book, to smell the book… it’s perfume, it’s incense, it’s the dust of Egypt…”, spunea Ray Bradbury. Asta, apropo de dispariția cărților tipărite.

surse foto: theguardian.com și pixabay.com

„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.