Vlaicu Vodă – un spectacol eveniment în București

Este greu de explicat ce este evenimentul care se desfășoară între 22-26 august în Piața Constituției din București. Este istorie, reenactment, turnir, ogradă cu orătănii, târg, muzeu, sat medieval, teatru, muzică, workshop educațional, butaforie, inovație; într-un cuvânt – spectacol. Un spectacol cu adevărat grandios, care îl surprinde chiar și pe bucureșteanul blazat care crede că le-a văzut pe toate.

Dar să vă spun cum a fost pentru mine (și cum vă recomand și vouă să îl descoperiți). Mai întâi am mers în recunoaștere, cam pe la prânz, în prima zi a evenimentului (miercuri, 22 august). Fiind cu temele făcute, știam deja că acolo mă așteaptă un sat medieval în mărime naturală, cu nouă case, patru ateliere de meșteșuguri specificie secolului XIV, un han, o biserică, animale domestice, săteni și străjeri. Traversând spre centrul pieței, însă, am fost dezamăgită să constat că toate cele enumerate mai sus nici măcar nu ocupă toată parcarea din fața Palatului Parlamentului. Intrând pe porți și aruncând o privire în jur, am fost convinsă că în 10 minute am timp să dau roată satului, să mănânc o înghețată și să mă și plictisesc. Însă, surpriză, după două ore încă nu apucasem să mănânc înghețata, pentru că am fost ocupată cu învățatul despre tipurile de arme și armuri medievale, pe care Străjerii Cetății Bistrița mi le-au prezentat pe larg și cu entuziasm (un entuziasm care m-a înspăimântat de-a dreptul, mai ales când au început să își care săbii și barde în cap, să îmi demonstreze rezistența coifurilor și armurilor), cu admiratul covoarelor și decorațiunilor colorate țesute la război, cu poveștile celor de la Startelier în  timp ce le mergeau mâinile pe roata olarului, cu domnințele îmbrăcate după ultima modă a secolului XIV, cu mângâiatul cailor de la Circul Globus, cu urmărirea unui turnir în care străjerii și-au măsurat forțele în piața satului și, desigur, cu multe selfie-uri cu biserica, sătenii, meșteșugarii, hangiii, cavalerii, berbecii, gânsacii și toate orătăniile din sat. Fiecare sătean era îmbrăcat în straie specifice secolului și rangului său, toți fiind mai mult decît bucuroși să împărtășească cu vizitatorii din secretele lor.

La fiecare atelier meșteșugărec se organizează zilnic workshop-uri gratuite pentru adulți și copii, așa că vă recomand să nu ratați ocazia de a lua acasă o olicică de lut făcută pe roata olarului sau un blazon pentru scut al cărui design să îl realizați chiar voi. Însă trebuie să fiți avertizați că satul este deschis publicului doar între orele 10-19. La ora 19 se închid porțile pentru a da răgaz organizatorilor să facă pregătirile necesare piesei de teatru Vlaicu Vodă, care începe în fiecare seara la ora 21.

Prin urmare, am revenit la porțile satului medieval cu puțin timp înainte de începerea spectacolului, după lăsarea întunericului, și am găsit în piață lume pestriță: familii cu copii care încercau să vadă câte ceva prin gard, personalități ale vieții culturale (muzicieni, actori, regizori și directori de teatre bucureștene care au venit să își vadă colegii de breaslă în acțiune), expați și diplomați detașați cultural la ambasadele din București, dar și „săteni” cu făclii care luminau calea și împărțeau pelerine spectatorilor. Credeam că știu la ce să mă aștept, că doar fusesem cu doar 3-4 ore în urmă în același loc. Dar, din nou am avut o surpriză. Satul pe care îl văzusem în plină zi animat de meșteșugari și copii alergând între țarcuri de animale, era acum luminat de torțe, lumânări și lumini arhitecturale discrete, care îi dădeau o poleială feerică. Și vă rog să mă credeți că nu folosesc aceste cuvinte cu ușurință. Atmosfera era cu adevărat magică. Acest lucru a fost evident și din reacția publicului spectator, care până să pășească pragul satului era destul de gregar, iar odată intrat rămânea mut de uimire și vrăjit. Ne-am pus toți pelerinele pe noi și am mers prin sat, printre străjeri care patrulau și cavaleri care își jucau caii nervoși în frâu, supravhegheați din turnurile de apărare de străjile cu torțe aprinse, până am ajuns la locurile noastre. Poate vă imaginați că piesa de teatru se joacă pe o scenă, în mijloc, și spectatorii stau cuminți și imobili la locurile lor, în jurul scenei. Ei bine, nu. Aici veți avea, ca și mine, cea mai mare surpriză: spectatorii își ocupă locurile pe o platformă centrală circulară, și pare că vor fi ei actorii. Dar apoi începe piesa și, după primul act, devine evidentă ideea scenografului și a regizorului de a transforma satul medieval în scenă. O idee de-a dreptul inovatoare și surprinzătoare, care transformă piesa lui Alexandru Davila într-o experiență cu efect wow. Publicul simte cum gradena rotativă se pune în mișcare și îl orientează către următoarea scenă, pentru a urmări acțiunea.

Îi vedem, astfel, pe boierii care uneltesc împotriva lui Vodă într-o pădure, în timp ce cu coada ochiului asistăm și la scene cotidiene din viața satului. Gradena se pune în mișcare și ajungem în mijlocul unei seri obișnuite la hanul din sat, unde Vlaicu Vodă se sfătuiește cu boierii săi, în timp ce sătenii cântă, joacă sau organizează întreceri amicale. Din păcate, , în rolul lui Vlaicu Vodă, nu reușește să convingă din prima scenă în care apare, mai ales având-o rivală și la propriu, și la figurat, pe în rolul Doamnei Clara. Scena hanului este cea în care se și confruntă cei doi pentru prima dată, iar domină cu o siguranță de sine care trimite ecouri din Piața Constituției până departe pe Bulevardul Unirii. De altfel, de fiecare dată când apare în scenă, Neamțu electrizează prin puterea și atitudinea ei, făcând să pălească prestația celorlalți actori, indiferent de importanța rolurilor lor.

Publicul continuă să se rotească în centrul satului, urmărind acțiunea de la han pe o uliță oarecare, apoi la biserică. Scena finală este singura care se joacă pe platforma rotativă, întoarsă de această dată către Palatul Parlamentului, într-o tăcere ce nu putea fi obținută decât prin închiderea traficului pe bulevardul Libertății. iese, în sfârșit, din carapace, și se impune pe scenă (într-adevăr, și personajul său este acum mai puternic și este posibil ca actorul să își fi înfrânat prea mult elanul până în acest moment, pentru a fi în concordanță cu prefăcuta supunere față de Doamna Clara). Scena finală are o încărcătură emoțională imensă, iar apropierea bruscă a actorilor pe fundalul oferit de Palatul Parlamentului luminat în toiul nopții și în liniștea obținută de traficul oprit îți taie respirația. Am văzut lacrimi în ochii spectatorilor, dar și în rândul figuranților care formau un lanț uman cu lumânări în spatele tronului lui Vodă și care erau vădit pătrunși de magia momentului la care luau parte.

Îmi este clar că orice cuvinte aș așterne aici pentru a vă descrie experiența Vlaicu Vodă nu vă pot pregăti cu adevărat pentru emoția descoperirii personale pe care o veți avea în Piața Constituției până duminică, 26 august. Dincolo de orice considerente politice, economice și de altă natură, care nu au legătură cu actul artistic și efortul celor peste 700 de oameni implicați în realizarea acestui spectacol, Vlaicu Vodă este o realizare incredibilă –  se pare că va intra chiar în Cartea Recordurilor la trei categorii diferite – o desfășurare de forțe artistice căreia nu am să îi reproșez decât că nu are capacitatea și răgazul să bucure mai mulți oameni. Gradena are mai putin de 400 de locuri și piesa se joacă timp de 5 zile, ceea ce înseamnă că mai puțin de 2000 de spectatori vor beneficia de acest spectacol unic în această săptămână.

Ar mai fi multe de povestit despre regia lui , despre cum dl. Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Excelsior a fost prezent în satul medieval de la primele ore până la miezul nopții, perfectând mereu detalii, despre scenografia genială a lui Cristian Marin, despre butaforia lui Gelu Rîșca, despre absolut transcendentala muzică originală a lui Petre Ancuța, care a fost interpretată live de Ansamblul arhaic, Bălașa Percutions, Corul de cameră Ascendis și formația Trei Parale și despre aportul incontestabil al sătenilor în straie medievale, figuranți în teorie, dar indispensabili în practică, dar cel mai bine ar fi dacă ați avea ocazia să vă convingeți singuri.

Nu veți mai găsi bilete la piesa de teatru, ele fiind epuizate din primele două ore după ce au fost devenit disponibile (biletele nu costă nimic, accesul făcându-se doar pe bază de rezervare), dar vă îndemn să mergeți în satul medieval între orele 10-18.30 (până duminică, 26 august, inclusiv) și să vă luați și familia, prietenii și vecinii cu voi. Stați de vorbă cu străjerii, cu meșteșugarii, cu sătenii, fiți curioși și veți fi răsplătiți ca pe vremea lui Vodă!

__________________________________________________________________

Vlaicu Vodă
de Alexandru Davila

Regia:  
Regizor secund:  Ligia Ciornei
Asistent regie:  Victor Tunsu
Scenografia:  Cristian Marin
Asistenți scenografie:  Ioana Săndulescu, Cătălin Manea
Butafor:  Gelu Râșcă
Muzica originală:  Petre Ancuță
Inginer de sunet:  Horia Panaitescu
Coregrafia:  Andreea Duță
Light design:  Cristian Niculescu și Costi Baciu
Sufleor:  Mădălina Ignat

 

Sursa foto aiciaici, aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.