Jocurile copilăriei. Jocuri tradiționale [vol.2]

În articolul precedent am prezentat pe scurt programul și proiectele educaționale AdLittera.  Așa cum am menționat anterior, alegerea jocurilor este făcută pe categorii consemnate tipologic, referindu-ne prin exemple concrete doar la jocurile de , la jocurile de simulacru, la jocurile de și la jocurile de Jocurile de sunt întrecerile dintre copiii ce validează superioritatea unuia sau a altuia. Acestea evidențiază dorința de a fi cel mai bun a unui individ/a unui grup de copii și deprinderile tactice. Jocurile de sunt jocuri dramatice de imitație și invenție, ce presupun interpretarea unor roluri de către copii. Copii rolul unui personaj ce aparține sinelui. Nu este vorba de o simplă mascaradă, se de-a altcineva. Jocurile de sunt deopotrivă competitive și imitative. Prin cuvinte copiii numesc, disting, definesc, constată iar abstractul se exprimă prin jocuri de cuvinte. Jocurile de rup total legătura cu realitatea cotidiană. Sunt jocurile de căutare, de acceptare și de soluționare ale riscului.

Alte jocuri pe care le implementăm în programul edutainment „Focul de tabără

Rândunică mută-ți cuibul!

DESCRIERE:
„Rândunică mută-ți cuibul” este un joc de mișcare în aer liber. E practicat de către fete și băieți. Reprezintă un joc de imitație și invenție continuă, specific copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 și 10 ani. Jucătorii își imaginează că sunt rândunici, prefăcându-se că zboară. Este vorba de mai mult decât o simplă interpretare dramatică, copiilor plăcându-le să fie luați drept păsări călătoare, deoarece se eliberează de personalitatea lor adevărată1. Prin imitație, copiii cunosc lumea în care trăiesc, obiceiurile și credințele părinților. Pentru casele românilor, cuiburile rândunicilor sunt semn bun. Sunt păsări curate, asemeni neprihăniților copii, motiv pentru care sunt imitate în jocul acestora. Totodată, geneza lor este legată de legenda unei fete care păzea oile îmbrăcată în haine bărbătești2.

REGULILE DE JOC:
Trebuie să se adune laolaltă minim 4-5 fete și băieți. Rândunica fără cuib este aleasă prin intermediul formulelor eliminatorii (numărătorile, ex: „din / oceanul / Pa / ci / fic // a / ieșit / un pește / mic // și / pe / coada / lui / scria / <ieși / afară / dum / nea / ta>”)3. Trasează un cerc mare în jurul său și se plasează în centrul lui. Dacă celelalte rândunici sunt puține la număr, acestea se așează pe marginea cercului deja conturat și trasează un cerc mic în jurul lor, cerc care marchează cuibul. Dacă numărul participanților la joc este mare, atunci cuibul se formează din împreunarea mâinilor a doi jucători. Rândunica fără cuib strigă: Rândunică mută-ți cuibul! iar rândunicile care au cuib zboară în interiorul cercului mare până ce altă rândunică rămâne fără cuib și trece în centru cercului. Pentru a se repeta jocul, copiii își schimbă rolurile între ei.

ROLUL ÎN EDUCAȚIA COPIILOR:
Găsirea unei soluții într-o situație critică prin imitarea rândunicilor dezvoltă copiilor inteligența senzorială. Jocul stimulează totodată viteza de reacție și priceperea copiilor în fața
provocării de a-și găsi un cuib sub soare, un statut în societate.

____________________

1) Caillois, Roger, Eseuri despre imaginație, traducere de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, p.271.
2) Taloș, Ion, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, Editura enciclopedică, București, 2001, p.127.
3) fiecare cuvânt (silabă) reprezintă alegerea unui participant


Păsăreasca

DESCRIERE:
Păsăreasca este un limbaj ludic secret1, fiind o reminescență desacralizată a unui limbaj ritual al adulților prin intermediul căruia se credea că se poate comunica cu lumea de dincolo. Este utilizat de copiii cu vârste între 7 și 14 ani fie între ei, fie, mai rar, între ei și adulți. Păsăreasca reprezintă un joc de cuvinte în care schimbul informațional este înțeles doar copiii capabili să îi descifreze codul. Limbajul oral cifrat reprezintă codul secret al copiilor care știu să scrie și să citească corect limba română, motiv pentru care limba păsărească mai este numită și limba școlărească2. Este o formă mai veche de argou asemănătoare cu limba cârâitorilor (argoul interlop românesc). Un caz particular al limbii școlărești este citirea pe dos a cuvintelor (”Unu,/ Iod,/ Iert,/ Urtap,/ Icnic,/ Esaș/ Etpaș,/ Tpo,/ Ăuon, Ecez”3).
Legătura dintre ciripitul păsărilor și limba păsărească este motivată de faptul că, dintre toate formele de comunicare ale animalelor, sunetele emise de păsări se aseamănă cel mai mult cu dialogul și discursul umane. Iar asemănarea e sporită de credința mitică conform căreia păsările sunt mesagerii dintre divinitate și oameni4.

REGULILE DE JOC:
Limba păsărească necesită despărțirea în silabe empirice a cuvintelor și alipirea segmentului sonor ”her” înaintea silabei (herunu) sau ”frânză” după silabă (unufrânză). O altă metodă constă în adăugarea după vocale din cuvânt: A – pa, E – pe, I – pi, O – po, U – pu: (upunupu). De asemenea, sunt întâlnite coduri bazate pe anagrame5.

ROLUL ÎN EDUCAȚIA COPIILOR:
Păsăreasca este un joc de cuvinte important pentru însușirea normelor de scriere și citire corectă a limbii române de către școlari, deoarece nu poți accesa un limbaj secret fără a stăpâni impecabil limbajul comun. Totodată, dezvoltă capacitatea creatoare de rostire a unor cuvinte noi ce îmbogățesc și inovează limba română.
______________

1) Zafiu, Rodica, Păsăreasca: atestări și interpretări ale limbajelor ludice și secrete, în Limba română, LII, nr. 5-6, Editura Universității București, 2003, pp.581-589.
2) Hasdeu, B.P, Cuventele den bătrâni, texte alese și cu o introducere de J. Byck, București, Ed. Cultura Națională, vol. III, 1881.
3) Pamfile, Tudor, Jocurile de copiiînAnalele Academiei Române, seriaII, tom XXVIII, 1905-1906, p.316.
4) Taloș, Ion, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, Editura enciclopedică, București, 2001, p.82.
5) Pop, Mihai, Contribuții la studiul limbilor speciale din Cornova: păsăreasca, 1932 reprodus în M. Pop, Folclor românesc, Vol.I, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, București, 1998.


Fotos: Tabere 365 de zile | Oricând și aproape oriunde

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Anamaria Stănescu

Anamaria Stănescu
Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.