De ce să citim cărți dificile

  • Scriitorii protestează
  • Collins Dictionary a ales cuvântul anului 2018
  • Versiuni grafice ale unor romane celebre
  • De ce e bine să citim cărți care ne pun creierii pe moațe
  • Festival de lectură pentru copii
  • câte ceva de citit, înainte de Târgul de Carte Gaudeamus.

Încep cu o știre tristă, dar pe care consider necesar să o menționez și o să înțelegeți de ce. Este vorba despre o scrisoare deschisă semnată de mai mulți scriitori foarte cunoscuți, care au simțit că trebuie să ia atitudine față de o situație greu de calificat într-un singur cuvânt. ”Această generație va fi ținută minte pentru că a permis amenajarea unor lagăre de concentrare pentru copii, pe <<pământul celor liberi, căminul celor curajoși>>. Asta se întâmplă aici și acum, dar nu în numele noastre.” Astfel sună protestul amintit, urmat de numele celor care se dezic de situația amintită, nume printre care se numără Salman Rushdie, Alberto Manguel, Paul Auster, Alessandro Baricco, Javier Cercas, Richard Ford, Patti Smith și multe altele. Găsiți lista completă pe site-ul The New York Review of Books, unde se explică și despre ce este vorba. ”În Tornillo, Texas, în șiruri de corturi galben deschis, cam 1.600 de copii, care au fost luați cu forța de lângă familiile lor, dorm în paturi de campanie aliniate, băieții separați de fete. Copiii, care au vârste cuprinse între treisprezece și șaptesprezece ani, au acces limitat la serviciile legale. Nu sunt trimiși la școală. Li se dau manuale cu exerciții, dar nu sunt obligați să le facă.” Astfel începe articolul, în care sunt descrise condițiile în care trăiesc acești copii de imigranți, condiții despre care vă invit să citiți detaliat…

**

De pe site-ul The Irish Times aflăm care a fost declarat cuvântul anului 2018, de către Collins Dictionary. Specialiștii în lexicografie întocmesc anual liste de cuvinte noi, remarcabile, care reflectă evoluția constantă a culturii și care apoi sunt introduse în dicționare. Dintre acestea, se alege și un cuvânt al anului, iar pentru anul în curs este vorba despre termenul ”unică folosință”, în engleză, ”single-use”, care descrie obiectele a căror proliferare necontrolată produce deteriorarea mediului. Cel mai ades, ele sunt din plastic, un material contra căruia se duce un război tot mai vizibil. Iată, acum, și prin intermediul cuvintelor. Printre cuvintele noi care se regăsesc anul acesta pe listele celor de la Collins se numără și vegan, pentru că, spun ei, descrie un stil de viață tot mai răspândit. Un altul este plogging și este legat și el de impulsul de a curăța mediul. Plogging este un stil de fitness scandinav, care combină joggingul cu adunarea gunoaielor și care devine tot mai popular. În articolul de pe site-ul amintit veți găsi și alte cuvinte noi, inclusiv doi termeni generați de Brexit și unul de Campionatul Mondial de Fotbal. De altfel, unul dintre specialiștii Collins spune că 2018 a fost un an în care preocuparea și, ades, furia față de diverse probleme sociale și politice a dus fie la apariția unor cuvinte noi, fie la revitalizarea și adaptarea unora vechi. Iată cum dinamica limbii se produce chiar sub ochii noștri. Foarte interesant. Insist să citiți articolul.

**

Tot despre cuvinte aș putea spune că este vorba și în această știre, doar că într-un alt context. Despre cuvinte mai puține, mai exact. Despre romane în cuvinte cât mai puține. Despre tendința de a citi texte cât mai scurte, cât mai comprimate, inclusiv atunci când vine vorba despre literatură. De pe site-ul Entertainment Weekly aflăm că unele creații literare clasice au fost sau urmează să fie transformate în… romane grafice. Trei dintre ele sunt foarte cunoscute: Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee, Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood, și Jurnalul Annei Frank. Acesta din urmă am văzut că a apărut deja și la noi, la Editura Humanitas. Recunosc că eu nu sunt un mare fan al adaptărilor grafice, cu atât mai puțin dacă deja am citit cartea. Dar unii editori spun că acesta este un gen literar care câștigă teren și care are tot mai mulți cititori. Romanele grafice, spun ei, reprezintă doar o altă modalitate de a spune povestea, la fel ca filmele sau show-rile de televiziune, iar prin intermediul lor respectivele creații literare ar putea ajunge la o categorie de public cu totul nouă. Dacă este așa, de ce nu? În fond, o versiune grafică a unui roman poate fi primul pas spre citirea lui în format clasic.

**

Pe theguardian.com, Sam Leith abordează un subiect foarte bun: de ce avem nevoie de cărți dificile, de cărți care ne par greu de citit? Analiza pornește de la romanul Milkman, de Anna Burns, care a câștigat anul acesta Premiul Man Booker și care a fost criticat deja de multă lume, pentru că ar fi ciudat, impenetrabil, dificil, pretențios și îți pune creierii pe moațe, cum s-ar spune la noi. Drept răspuns, președintele juriului a apărat ideea că romanul respectiv ar fi dificil spunând că este genul de provocare care merită și că ușurința cu care se citește o carte nu ar trebui să fie un criteriu de evaluare a valorii literare. ”Ne place să-i vedem pe sportivi și pe femei că fac lucruri dificile. Avem tendința să recunoaștem în muzică, film, televiziune și arte plastice că lucrurile bune necesită ades un pic de efort din partea publicului. Atunci, de ce <<dificil>> devine o problemă, când vine vorba despre noua literatură”, spune Kwame Anthony Appiah, președintele juriului, citat în articol. Întrebarea nu este unde anume se situează o carte, pe o scară de dificultate a lecturii, ci unde te duce ea, cât de bine reușește să răspundă provocărilor pe care autorul și le stabilește. Întrebarea nu este cât de dificilă este o carte, ci de ce este dificilă? Ce face cu acea dificultate? Ce anume cere de la cititor? Răsplătește acea dificultate în vreun fel timpul investit de cititor? Dacă ajungi la concluzia că în final o carte nu îți oferă nicio satisfacție, ești îndreptățit să te plângi. Dar să te plângi de dificultate în sine, de efortul depus în sine, fără să ai privirea de ansamblu, de final, înseamnă să renunți din start la ideea că ar putea exista vreo provocare în lectura respectivă. Acestea sunt ideile desprinse din articol și care constituie, cum spuneam la început, o temă de dezbatere foarte bună. Nu am citit încă romanul Milkman și nu știu dacă amintitele critici sunt îndreptățite sau nu, dar problema pe care o ridică îmi place și sper să vă facă și pe voi să vă gândiți la ea.

**

Miercuri începe o nouă ediție a Târgului de Carte Gaudeamus, sper că nu ați uitat, dar despre noutățile și evenimentele pregătite de fiecare editură probabil că s-a mai scris deja, iar pe paginile lor găsiți programul complet. Am vrut doar să vă amintesc. Ultima știre pe care o menționez azi este una dedicată copiilor, pentru că, nu-i așa, dacă nu învățăm de mici plăcerea și importanța lecturii, târgurile de carte vor fi pustii și vor dispărea. Așadar, în weekendul următor, mai exact în 24 și 25 noiembrie, Asociația Curtea Veche organizează Narativ, Festivalul de lectură pentru copii, care se va desfășura la Colegiul Național Cantemir Vodă. ”Cum transformi o carte într-o piesă de teatru? Cum ar suna coloana sonoră a cărții tale preferate? Cum ar arăta Ulise dacă ar fi eroul propriului sau comic-book? Ne-am propus să le arătăm tuturor copiilor din București că fiecare carte e o aventură care merită trăită! Iar părinților și profesorilor vrem să le amintim că cititorii nu se nasc, se educă. Așa că am organizat primul festival dedicat lecturii, un eveniment anual dedicat micilor cititori care cuprinde ateliere originale și creative de lectură interactivă. Participă alături de copilul tău! Provocarea noastră este să descoperim împreună în câte feluri diferite se poate citi o poveste. Ne-am propus să încercăm de toate: să o desenăm, să îi compunem o coloană sonoră, să o transformăm în piesă de teatru și chiar să inventăm povești noi, complet originale!” Astfel sună prezentarea festivalului, de pe pagina dedicată lui, narativ.ro. Tot acolo găsiți detalii despre program, despre cum ajungeți la locul unde se va întâmpla și așa mai departe.

Așa cum spuneam, de miercuri până duminică, este posibil să ne intersectăm printre standurile de la Târg. Cu sau fără liste pregătite dinainte, vă doresc să găsiți cât mai multe cărți pe care să le luați acasă.

surse foto: pixabay.com și theguardian.com

„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.