„Insomniacii” de la TAB

Dacă aveți vreo zi plictisitoare și fără zâmbete, puteți merge la Insomniacii, piesa de la București scrisă de și aflată în regia lui . Are să vă treacă plictiseala și lenea, căci cei trei actori pun în scenă o minunăție de poveste, hazlie și intrigantă.

O bancă și-o noapte. Greieri. Un bărbat () în pijama și halat care privește în depărtare, printre rânduri, parcă până în adâncurile nebănuite ale sălii de spectacol. Apare un al doilea (), cu o bască ce-i dă un aer comic și-l face să nu fie luat în serios, care-i strică primului starea de contemplație. Se uită la Lună, singura feminină a piesei și personaj absent, care se apropie și se depărtează, dispare și reapare, se supără ori doarme, în funcție de cum simt cei doi discuția dintre ei. Un al treilea insomniac (), (pseudo)sinucigaș, le tulbură noaptea de introspecții și face scandal, amenință și provoacă.

Cei trei sunt segmente din propriile noastre minți. Pijamaua este sinele contemplativ, calm, așezat, gânditor, cel care întoarce problema pe toate părțile și inventează moduri de a face ceea ce trebuie. Băscălia este partea însingurată din noi: dă telefoane la miezul nopții și poartă discuții interminabile cu străini; spionează vecinii, având certitudinea că face bine; se sperie repede și renunță ușor la lucruri care par complicate. Ștreangul este tristețea profundă, dramatismul vieților noastre din miez de noapte. Nimic nu iese bine în familia lui, nimeni nu iubește pe cine trebuie (deși pare că toți se iubesc cu toți) și, prin urmare, viața nu mai merită trăită. Nu întâmplător, el are nevoie de ceilalți doi pentru a se sinucide, fără a fi sigur că vrea să moară de fapt, oprindu-se înaintea pasului cu încă un gând, încă o ezitare.

se descurcă bine-bine când vine vorba de schimburi de replici, anecdote, ironii și întorsături de cuvinte. Piesa este presărată exact cât trebuie cu tot felul de glume și idei care te pun pe gânduri, pe tine, care nu veniseși cu intenția de a te uita la Lună. Muzica este absentă, iar cea mai mare parte din recuzită e purtată de sinucigaș cu el, de parcă el ia și rolul nebuniei din mintea noastră care vrea să controleze totul. Piesa cu totul mă duce cu gândul la filmele vechi, în care absurdul vieții cotidiene era exacerbat și repetat până la saturație, pentru a se atrage atenția asupra lumii nebune în care ajungem să trăim.

Ce-i drept, nu înțelegi povestea cu totul. Sunt abandonate unele idei începute și încurcate altele, absurde câteva secvențe și nefirești comportamentele. Dar, apoi, țineți cont că vorbim de insomniaci, pentru care sensul și luciditatea nu mai sunt atât de ușor de obținut. Însă nu o să conteze. Veți râde încontinuu, vă veți încrunta și speria cu personajele și, cu siguranță, veți pleca de acolo mai veseli, mai relaxați și cu mai mult chef de viață decât ați intrat.

Insomniacii, Teatrul de Artă București

de Mimi Brănescu

Cu: , ,
Regia:
Durata: 1h20
Preț aproximativ: 32 lei

Spectacol prezentat în cadrul Festivalului Comediei Românești – FESTCO

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 95