„WITH a Little help from MY Friends (sau un joc pe bune)”, pe scena teatrului Excelsior

Joi, 12 mai, scena teatrului „Excelsior” a găzduit piesa  „With a little help from my friends (sau un joc pe bune)”.  Scrisă pentru tineri și gândită pentru toate vârstele, piesa este un fragment dintr-o realitate cotidiană în care adolescenții sunt pierduți pe drumul maturizării lor fizice, emoționale și  sociale.

Miki, Radu, Andi, Ada și Ruxandra sunt cinci tineri care încearcă să se descopere pe ei înșiși, într-un univers care nu le oferă repere morale, însă care întotdeauna le cere să se conformeze standardelor sociale.  ”With a little help from my friends” este o pledoarie pentru toleranță și implicare.  Mai ales implicare în ceea ce presupune a fi atent la nevoile celuilalt, a asculta cuvintele spuse si mesajele nonverbale, a ajuta necondiționat și a iubi în același fel. Toleranță pentru a nu judeca, a nu respinge și a nu disprețui.  Cu  toate că nu ne sunt oferite multe detalii cu privire la modelele culturale din familiile personajelor, ele devin vizibile prin fricile pe care nu le pot depăși. Ființele umane simt nevoia să fie  ascultate, să știe că există cineva care le înțelege și căruia îi pasă.  Această  nevoie, când este implinită, se manifestă ca o ancoră socială care asigură stabilitate și siguranță.

foto aici

Piesa de teatru își joacă dramele într-un decor adolescentin care favorizează manifestarea fricilor proprii și  așteptările sociale.  Ce pot face cinci tineri pe plajă, într-o noapte caldă de vară? Să viseze, să caute să se îndrăgostească, să se descopere fizic și emoțional, să bea și să înfrunte valurile mării. Regăsim aici câteva dintre tiparele sociale asociate acestor realități: plajă, mare, vară, tineri, sex, băutură, țigări. Ele se alătură lipsei de repere morale și lipsei unei legături emoționale între adult și tânăr care preferă să se judece și să se respingă decât să se cunoască și să comunice. De asemenea, tiparele se regăsesc și în jocul sentimental dintre personaje: doi băieti luptă pentru iubirea unei singure fete, încă nedecisă pe care să îl aleagă; între timp, dintre celelalte două personaje, el este gay, ea, virgină. Jocul presupune că fiecare iubește pe cineva care nu îi  împărtășește dorința, rezultând un cerc vicios care ne reamintește cât de important este în viață să știm să spunem ce simțim și  ce gândim.

Ce se întâmplă însă atunci când unul dintre tineri alege să fie liber și să nu mai ia parte la joc? Fără a ști ce își dorește și ce îl face să fie așa, după ce  pierde iubirea fetei la care visa, alege să schimbe regulile jocului. Cu ajutorul prietenilor lui. Piesa poate avea,  pentru unii dintre noi, un final previzibil, unul care se alătură altor tipare amintite mai  sus. Este, însă, mai presus de orice altceva, o dovadă a faptului că viața este un joc. Unul fără reguli, un joc în care trebuie să învățăm să ne pese și fim responsabili.

–