Perspective asupra luminii. De Paști, de la Soare, din lumea mare

Ce face lumina? Perspectiva lingvistică

În limba română avem de-a face cu lumină, a lumina, luminos, luminat, luminare, iluminism, iluminat. A face lumină înseamnă a produce și a transmite lumină. A lumina este echivalent cu a arde, a se face ziuă, a risipi întunericul, a se însenina, a străluci, a călăuzi, a conduce, a deschide mintea, a învăța, a (se) lămuri, a (se) înveseli, a răspândi mulțumire, a contura o idee. A ieși la lumină indică nașterea, intrarea în lumea de aici, iar a pune în lumină evidențiază importanța unei persoane/unui obiect.

      luminis 1

Luminișul desemnează o poiană mică sau o porțiune de cer senin. Luminatorul e un panou transparent, ce asigură luminarea naturală a unei încăperi/case. Luminalul e folosit în tratarea epilepsiei, fiind un medicament cu acțiune hipnotică. Iluminatul implică radierea unei lumini artificiale (electrice) peste ceva/cineva. Luminoblocul reprezintă o instalație cu generator propriu pentru iluminat. Luminoforul emite semnalul luminos. Luminoscopul alimentează luminescența corpurilor în întuneric. Luminozitatea este proprietatea unor corpuri de a fi strălucitoare, de a reflecta lumina (Luna, apa, oglinda, staniolul).

lumina intuneric 1

Luminarea este starea de elevare spirituală a crailor/a domnitorilor/a regilor/a împăraților datorată învățăturii înalte și profundei experiențe de viață. Titulatura princiară Luminăția sa, Regele indică măreția Alteței sale. La fel și formula de adresare din basmele și jocurile de copii românești: Împărate, Luminate!. Luminița este o lumină slabă, o scânteie/sclipire efemeră. Cel luminos degajă lumină, este demn de urmat. Cel luminat primește lumină, a dobândit claritate, puritate, înțelepciune și fericire. Iluminismul este o mișcare literară și ideologică, un curent filosofic și religios. Obiectivele sale sunt: înlăturarea nedreptăților sociale, perfecționarea morală a oamenilor și răspândirea științei și culturii/luminii în popor. Cel iluminat este inspirat lăuntric de către divinitate, este vizionar.

luminis 3

Ce este lumina? Perspectiva științelor exacte

Pentru oamenii obișnuiți, nu e este foarte clar ce este lumina. Doar ce face, conform celor de mai sus. Însă, sunt familiarizați cu faptul că cea mai mare parte din energia Universului este transmisă de lumină. Pentru a-i înțelege semnificațiile din cadrul civilizației poporane românești, sunt necesare câteva noțiuni elementare de fizică, semiotică și astronomie. Cei Aleși, cei inițiați în cunoaștere au definit lumina. Lumina e o radiație electromagnetică în mișcare, cu o viteză constantă, emisă și propagată de corpuri incandescente (cu/fără flacără) sau luminescente, capabilă să impresioneze celule fotosensibile ale ochiului. Lumina este invizibilă, imaterială, intangibilă. Ceea ce este vizibil este, de fapt, efectul luminii asupra chimiei ochilor. Lumina interacționează cu materia prin atomi.

spectrul electromagnetic 2

Lumina incandescentă este lumina Soarelui, a becului electric, fulgerul, văpaia de lumânare etc. Licuricii, anumite specii de pești abisali și de ciuperci au corpuri bioluminescente. La fel ca vopseaua fosforescentă iluminată, iradiază o lumină provenită dintr-o energie electromagnetică netermică. Undele electromagnetice au o frecvență unică, ce determină culoarea luminii. Spectrul vizibil pentru oameni al luminii e cuprins între 380-750nm. Este extrem de mic în raport cu spectrul electromagnetic emis de lumină.

spectrul electromagnetic 1

Lumina infraroșie și cea ultravioletă sunt invizibile pentru oameni fără alte mijloace ajutătoare. Însă le putem simți căldura. Bineînțeles, există și excepții: vipera și boa văd în infraroșu iar albina și libelula percep lumina ultravioletă. Pentru ele, negrul și albul văzute de noi sunt colorate. Invizibile sunt și undele radio, cele gama, razele x și microundele. Dar am sa mă opresc aici, fără a intra în detalii. Nici despre fulgere, curcubeu, aurora boreală, umbră ori eclipse solare. Mai multe informații găsiți în manualele școlare și în dicționarele de specialitate. Ceea ce am vrut să demonstrez e că oamenii nu sunt buricul pământului în percepția luminii. Și e cam dificil de înțeles, ceea ce e perceput cu greu.

Ce rost are lumina? Perspectiva folclorică

Lumina este un aspect al lumii informale: mijloc de înțelegere al misterelor Cosmosului. Ieșirea din beznă, din necunoscut, din nedeterminare este prezentă în ritualurile de inițiere, în cele de regenerare a naturii și în cele de fecunditate a oamenilor. Ziua este timpul epifaniei divinităților benefice iar noaptea e vremea epifaniei celor malefice. Epifania este manifestarea sacrului în profan. Spre exemplu, teofania: se manifestă prin întruparea Fiului și prin arătarea Sfintei Treimi la botezul lui Mântuitorului. Paștele este cel mai luminos punct al calendarelor românești, sărbătoarea fiind asociată cu Învierea Lui , Fiul Domnului și cu regenerarea naturii din timpul Primăverii.

Pe calea luminii se manifestă curiozitatea necesară devenirii umane. Înțelegerea focului cauzat de incendiile de câmpie și de fulgere a determinat umanitatea să relaționeze mai ușor cu mediul înconjurător. Crearea focului cu ajutorul silexului a generat alimentația pe bază de carne gătită, strategii de apărare și de atac mai eficiente, locuirea la adăpostul peșterilor, o comunicare mai omenoasă cu Ceilalți, mai clară cu Sinele.

h si s

Focul Sfântului Soare a stârnit imaginația și intuiția din preistorie până în zilele noaste. Focului îi sunt asociate zei, eroi legendari, animale și personaje mitice, sărbători poporane: Zeus, Hefaistos, Vulcan, Prometeu, Vesta, dragonul, pheonixul, Faurul, Sf. Ilie, surorile acestuia: Pârliile, Panteliile, Pârliile și Opârliile, Ana-Foca, Pricopul, Ciurica, Circovii de Vară, Ilie-Pălie, Foca, Sf. Pantelimon etc. Sf. Ilie, spre exemplu, este o divinitate solară și meteorologică a lunii Cuptor, ce marchează miezul verii agro-pastorale. Se crede, că pe 20 iulie Sf. Ilie merge pe cer într-un car cu foc, tras de cai albi înaripați și biciuiește diavolii. Sunetul biciului de foc e cauza tunetelor și a fulgerelor. De Sf. Ilie nu se lucrează de pământul de frica trăsnetelor, a grindinei și a secetei. Se pomenesc sufletele morților, se țin nedei, se organizează bâlciuri.

soarele si luna 1

Din Roma până Angkor întâlnim ceremonii ale focului sacru. Un exemplu este liturghia creștină a focului celebrată în noaptea de Paști. Lumina strălucitoare a Învierii Domnului învăluie sufletele creștinilor prin Slujba Învierii. Cunoașterea provenită din lumină divină solară este intuitivă, directă, nemijlocită. Are loc o iluminare inițiatică instantanee, o revelație. Spre deosebire de aceasta, lumina lunară reflectă o cunoaștere rațională, mijlocită de învățătură și călăuzită de mentori spirituali. A urma calea luminii înseamnă a ajunge dincolo de orice noțiune, formă și senzație. Întoarcerea la Origini exprimă refacerea unității primare, fundamentale și absolute.

Invierea Domnului

Paștele ortodox cade întotdeauna în faza ascendentă a Lumii, când apare pe cer Cornul Lunii (semnul abundenței): în prima duminică, de după prima Lună plină, de după echinocțiul de primăvară. Crai Nou asigură sănătatea și abundența, dar e nefastă pentru ceremonialul nunții. Lumina Lunii Noi purifica casa de insectele dăunătoare. Săptămâna Luminată e cuprinsă între Duminica Învierii Mântuitorului și Duminica Tomii. E o sărbătoare prielnică recoltării mierii de albine și culegerii plantelor de leac.

Zilele Săptămânii Luminate dețin o sacralitate grandioasă. Ușile Sfântului Altar stau deschise, semn că porțile Raiului sunt deschise. De aceea, se crede că oricine moare în acest interval de timp sacru ajunge în Rai. Alegerea Craiului, Serbarea Junilor, Joia Verde, Izvorul Tămăduirii, Paștele Blajinilor, Duminica Tomii sunt consacrate divinităților naturii și cultului strămoșilor, conform calendarului tradițional agro-pastoral. Practicile magice săvârșite în acest timp stimulează fecunditatea oamenilor și fertilitatea ogoarelor. Craiul este primul plugar ales ca judecător al celor care au păcătuit în timpul Postului Mare. Titulatura este corelată cu statul de rege și cu faza de Lună nouă, numită popular Crai Nou.

Zmeul e un daimon al fertilități, al puterii pământului. Adică, un geniu protector al regenerării naturii, nu un demon. Originea sa este ambivalentă: pozitivă și negativă, solară și lunară. E mai apropiată de planul divin decât de cel uman. De aceea, e confundat cu Zburătorul (incubus), cu Balaurul și cu . Din basmele și legendele românești reiese ca este anti-eroul solarului Făt Frumos, cel cu părul de aur. Are chip omenesc , dar e mai mare la stat. Trupul solzos are coadă. Umblă pe cai năzdrăvani ce mănâncă jăratec iar arma folosită în luptă e buzduganul. Puterile sale supraomenești sunt ascunse în interiorul unui lup. Are aripi și varsă foc pe gură.

fat frumos si zmeul

Apare și sub forma unui sul de foc. Poartă pe cap o piatră nestemată ce luminează ca Soarele. Trăiește în lumea de Văzduh, în palate de strălucitoare. Călătorește în lumea de aici prin intermediul oglinzilor, putând fi supus de stăpânul lor pentru îndeplinirea dorințelor. Când se îndrăgostește, Zmeul răpește fete de împărat pentru a se însoți cu ele. Le ține în captivitate cu ajutorul mumei zmeoaice.

Eliberatorul domnițelor este luminosul Făt Frumos. După ce zmeul e ucis, consoartele sale se transformă fie într-o vie mănoasă, fie în fântână, fie într-o livadă cu peri (para are formă similară traiectoriei Soarelui). Dacă încă nu i-au devenit neveste până în momentul redobândirii libertății, crăiesele se întorc în palatul împăratului. Pentru ca fiecare dintre ele să facă nuntă cu salvatorul lor și să trăiască fericite până la adânci bătrâneți. Deci, Zmeul e întruchiparea fantastică a pragului biologic al devenirii umane. Pe calea ascensională a luminii solare, instinctele primare guvernate de creierul reptilian sunt înrobite de consecințele propriile erori.

 

Cine este lumina? Perspectiva iudeo-creștină

Lumina este Logosul (rațiunea cosmică). Radiația luminii pornită din punctul primordial generează spiritul. Facerea lumii înseamnă iluminarea întunericului, ordonarea haosului prin Cuvânt. Vibrația desparte lumina de întuneric (inițial amestecate), acestea devenind principii complementare ale ființării. Lumina și culorile sale alcătuiesc spațiul, conturează lumea din tenebre și îi insuflă viață. Deci, Facerea lumii e caracterizată de prezența luminii.

Izvorul tamaduirii

este perceput de oameni în chip palpabil sub forma luminii. Dumnezeu este lumină (cf.In 1,5) Din lumina dumnezeiască (lat. lux) s-a desprins lumina soarelui și cea a lumii noastre (lat. lumen). Uriel înseamnă Dumnezeu este lumina. E Arhanghelul înțelepciuni și al filosofiei, ce ne dezvoltă intuiția și ne oferă idei noi. Arhanghelul Mihail, adică Cel care este asemenea lui Dumnezeu, ne protejează de orice tip de influență negativă, întunecată, demonică. Arhanghelul Gavriil, adică Mesagerul lui Dumnezeu, e vestitorului nașterii lui Ioan Botezătorul și al , al luminii. Veghează asupra conceperii și creșterii copiilor. Ocrotește scriitorii, profesorii, jurnaliștii și poștașii. E îngerul adevărului, al morții, al reînvierii și al revelației divine. E cel care i-a dictat Coranul lui Mohamed.

sf ilie

Credința în zei (principalele surse de lumină) stă la baza majorității religiilor lumii, religii ce evoluează din/către mitologiile ancestrale. Reconectarea cu lumina divină presupune credința într-o realitate sacră pozitivă, ce-i călăuzește pe oameni să-și conștientizeze scopul vieții, să-și explice universul și fenomenele lui naturale. Ruptura e produsă de venerarea divinităților întunecoase, divinități ce stagnează rațiunea și lumina interioară la nivelul simplist al necesităților cotidiene, în afara sărbătorii. Întunericul produce orbire, vrea să stingă lumina vieții. înseamnă aducătorul luminii, Luceafărul de Dimineață (fază a planetei Venus). E asociat eronat cu fiul revărsatului de zori, cu //Nefârtatul/Șarpele/Samael. În Biblie, este apelativul folosit pentru a profeți declinul a doi regi ce se credeau zei.

Iisus Hristos e Logosul întruchipat. Este lumina lumii și îndumnezeitorul omului, este lumină din lumină. Iisus Hristos este lumina mesianică trimisă de Dumnezeu, Cuvântul făcut trup pe care Isaia L-a profețit în Vechiul Testament. Deci, Cuvântul este lumina adevărată, veșnică ce luminează pe oricine (cf. In 1,9). Mesia aduce lumina iluminării, a fericirii, a prezenței lui Dumnezeu. Cei care îi urmează Lui Hristos, vor avea lumina vieții (cf. In 8,12). Fără Iisus oamenii nu au lumină nici în sensul creației, nici în cel revelației. Misiunea luminii e de a naște fii ai luminii. Nu e vorba de o naștere biologică, ci de o naștere spirituală din lumina lui Dumnezeu, în afara întunericului.

n si b Domnului

Învierea lui Iisus Hristos înseamnă victoria luminii, a adevărului, a cunoașterii, a vieții asupra întunericului, a minciunii, a ignoranței, a morții. Dumnezeu a creat oamenii pentru veșnicie. Jertfa Mântuitorului asigură creștinilor o viață în lumina dumnezeiască. Din acest moment, fiecare zi a calendarului creștin e consacrată unui sfânt și devine sărbătoare. Puterea zeilor negativi e anulată, deoarece lumina în întuneric luminează iar întunericul nu o poate cuprinde (cf.In I,5). Prin suprema dovadă de iubire (fuziune, contopire), Dumnezeu se dăruiește întru totul oamenilor. Așa îi determină să își folosească neocortexul, să se înalțe pe treptele Luminii.

Ispasul e și sărbătoarea înălțării noaste, având în vedere că Înălțarea cu trupul la cer a Mântuitorului reprezintă îndumnezeirea umanității. Jertfa lui Iisus este și jertfa noastră, deoarece orice trecere dintr-o stare în alta presupune o moarte și o înviere. Spre exemplu, cel care vine pe lume este numit prin botez. Apoi, cel botezat nu mai e același după ce se cunună cu perechea sa ori după ce sufletul i se desparte de trup. Învierea Mântuitorului ne redescoperă sensul existenței: înțelegea luminii absolute, primordiale. Deci, Învierea lui Iisus Hristos înseamnă spiritualizarea vieții biologice. Iar taina Învierii trebuie trăită, nu strivită prin raționamente.

lumina de pasti

Să fie lumină! Hristos a Înviat!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 18