Oameni obișnuiți

„Mulți whistleblower-i (avertizori de integritate) nici măcar nu știau ce înseamnă cuvântul whistleblower înainte de a deveni ei înșiși whistleblower-i. Erau pur și simplu buni angajați care își făceau treaba conștiincios și de aceea li s-a părut normal să vorbească, să atragă atenția superiorilor atunci când au descoperit anumite abuzuri, nereguli în mediul lor de lucru. Aceste abuzuri sau nereguli nu priveau propria persoană, ele aveau însă ca efect un risc major adus oamenilor, interesului public. Nu au sesizat nereguli care priveau propria persoană, ci nereguli, nedreptăți, corupție și abuz din sistem. Indiferent de background (vârstă, educație, naționalitate, domeniu de lucru), există un model pentru cazurile de whistleblowing. Imediat ce au lansat un semnal de alertă, acești oameni, în loc să fie recompensați în vreun fel de către societate, s-au găsit în această situație absurdă: hărțuiți de angajator, făcuți să arate ca niște criminali în ochii colegilor, izolați de restul angajaților, luptând cu legislația existentă care nu îi protejează destul sau chiar deloc, în imposibilitatea de a-și găsi un nou loc de muncă din cauza faptului că reputația lor a fost distrusă. Acești oameni și-au pierdut carierele, locurile de muncă, uneori chiar familiile și sănătatea, casele, fiind tot timpul sub o presiune extremă. Însă nu au renunțat la cauza lor pentru că aveau siguranța că fac ceea ce este just, că au luat decizia morală corectă într-o situație limită în care au fost puși să aleagă.“ (Gianina Cărbunariu)

Spectacolul Gianinei Cărbunariu este înspirat din poveștile reale ale unor oameni obișnuiți, în urma unei perioade de documentare în România, Italia și Marea Britanie. Împletind realitatea cu ficțiunea, regizoarea încearcă să atragă atenția asupra abuzurilor la care au fost supuși opt whistleblower-i care au avut curajul să tragă un semnal de alarmă atunci când au sesizat nereguli la locul de muncă, riscându-și astfel cariera și chiar și viața.

Cu o distribuție excelentă, unul dintre cei mai în vogă regizori de teatru social și un subiect foarte interesant, totuși, singurul spectacol al Teatrului Național „Radu Stanca” selectat să participe la FNT anul acesta, nu a reușit să mă convingă. Mi s-a părut că este sfidată într-un fel inteligența publicului, repetându-i-se, practic, aceeași idee de mai multe ori. Încă de la prima poveste, publicul înțelege foarte bine despre ce este vorba și nu cred că are neapărat nevoie să i se expună mai multe povești care duc la aceeași concluzie. Adăugând și ușorul iz de brigadă artistică – așa cum bine a remarcat cineva și făcând o comparație cu alte spectacole ale Gianinei Cărbunariu, cum ar fi „Solidaritate”, de exemplu, „Oameni obișnuiți” nu mi s-a părut a fi unul dintre cele mai bune spectacole ale ei. Mi-a lăsat impresia că nu a fost lucrat destul, deși subiectul merita exploatat. Cu toate astea, spectacolul este de văzut, măcar pentru a înțelege mai bine o realitate de care se poate lovi oricine, oricând.

OAMENI OBIŞNUIŢI de Gianina Cărbunariu

Distribuția: Florin Coşuleţ, Mariana Mihu, Ioan Paraschiv, Ofelia Popii, Dana Taloș, Marius Turdeanu

Regia: Gianina Cărbunariu

Scenografia și light design: Mihai Păcurar

Muzica originală: Bobo Burlăcianu

Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

—-

foto: Florin Biolan

Lasă un semn

comentarii