„Fresca” și „Marmură” la FNT

fnt_2016Prima zi a Festivalului Național de Teatru a fost cu sălile pline și cu piese memorabile. Cu toate că deschiderea oficială a fost făcută prin spectacolul-invitat Fresca, am să vă povestesc întâi despre Marmură și ce a însemnat pentru mine, cronologic, începutul festivalului.

Marmură este piesa lui , adusă de Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” și regizată de . Spectatorii sunt invitați să stea în jurul scenei, astfel că simți că urmărești o luptă într-un ring. Desigur, Publius () și Tullius () nu sunt în conflict în niciun moment, dar lupta se duce, constant, între aici și pentru totdeauna. Cei doi sunt închiși într-o celulă dintr-un turn aproape de Roma antică, într-un vis în care romanii au telefon și tablete, somnifere și camere de supraveghere. Camera, fără prea multe obiecte, este, însă, plină cu busturi din marmură ale clasicilor latini, din care cei doi citează frecvent. O piscină în mijloc este reflexia cerului pe podea, iar apa-i folosită pentru a uda buruienile dintre crăpături și pentru a se curăța de sânge, ca o metaforă a universului ce vindecă și dă viață din infinitul lui.

marmura2Tullius e romanul absolut. Bărbat până la capăt, citează fragmente despre Roma și expune tot felul de teorii despre infinit și valoare umană, despre rostul în neant al unei simple vieți umane. Spațiul este privat de sens, în turnul în care sunt blocați, iar timpul curge până la moarte, când tu însuți te eliberezi de spațiu și devii timp. Publius este barbarul care crede în Dumnezeu, se gândește frecvent la familie și la muieri, îl obosesc rotunjimile mobilei și împarte cu un canar prăjitura de la prânz. Nicidecum mai puțin profund, el își dorește să fi fost închis într-o mină, unde nu vedeai nici cerul și nici Roma și, deci, nu trăiai cu speranța că poate, cândva, o să fie bine. Încojurat de marmură, se vede în comparație cu ea; marmura e trainică și „nu le cade decât, din când în când, târziu, nasul”, pe când el își permite să sângereze, ca să-și amintească faptul că el nu e făcut din marmură – sângerarea lui, inofensivă în final, face ca piscina-cer să se umple de roșu, într-o prevestire sumbră.

Discursul lor este profund, abstract și deasupra vieții individuale. Sunt plini de haz și se tachinează, ca doi prieteni vechi – asta și sunt, avându-se pe veșnicie unul pe celălalt. Pun un pariu imposibil, să evadeze – „Evadarea din Roma e ca evadarea din istorie în antropologie; e absurd!” spune Tullius înainte să încerce să obțină somniferele care-i surveneau la câștigarea pariului. Finalul este atât de tragic pe cât te-nvață piesa că are să fie. Prietenia e mai importantă decât înstrăinarea, iar somniferele devin pretext de întoarcere și de final. Probabil piesa Marmură trebuie urmărită de mai multe ori – când ești fericit, când ești singur și când crezi că nu mai ai nimic de pierdut.

După cum am promis, în continuare vorbim de Fresca. Spectacolul de dans al Companiei de Balet Preljocaj din Paris este creat după basmul chinezesc „The painting on the wall”. În basm, un tânăr de îndrăgostește de o fată dintr-o frescă. De aici, construiește un alt basm, plin de simboluri, pe care-l oferă lumii într-un spectacol de dans contemporan captivant. Inițial, ești pierdut într-o mare de ceață, de valuri intangibile de gri, în care doi bărbați tineri – ar putea fi frați ori prieteni buni – își trăiesc viața unul prin altul sau în oglindă. La un moment dat, pare că-i fură somnul și fresca e pictată acum de cinci femei frumoase, cu părul lung, despletit, care-și dansează sensul printr-o viață automatizată, în care fiecare poate fi schimbat cu un altul fără a strica imaginea de ansamblu. Unul dintre bărbați se îndrăgostește de femeia îmbrăcată în alb și intră în lumea ei, într-un joc al umbrelor și al identităților.

fresca1Am să vă recunosc, dansul contemporan mi-e străin, ca putere de înțelegere. Preljocaj susține prezența unor mituri în spectacol, al unor numeroase simboluri pe care, din păcate, ochiul meu neformat nu le-a cuprins ca fiind astfel. Totuși, vă pot povesti ceva ce n-aveam cum să ignor. Cele cinci femei își pun în evidență, de la început, frumosul păr, cu care se joacă frecvent. În mitologie, femeile cu păr despletit sunt expresia feminității, a sexualității uneori, dar și a libertății față de constrângerile maritale. De-a lungul piesei, bărbatul își trece degetele prin părul femeii în alb, pentru ca, mai apoi, celelalte să o ciufulească și să performeze un ritual în jurul ei, transformând-o în mireasă, prin a-i prinde părul într-un coc. Mai mult decât atât, una dintre secvențele spectacolului prezintă cele cinci cupluri (cinci femei, cei doi frați și încă trei bărbați din vis) într-un moment intim, simbolic, în care bărbații sunt alintați de părul femeilor și susținuți să ajungă mai sus, să cucerească înălțimi și să depășească piedici.

Desigur, spectacolul te trece prin toate secvențele lumii sociale. Dialogul surzilor în mulțime, lipsa de diferențiere fizică între indivizi, invidia față de iubirea profundă, ajutorul frățesc, susținerea cuplului, puterea năucitoare a iubirii. Iubita e îmbrăcată mereu în alb, pe când celelalte femei poartă culori închise și, în scenele de iubire, se identifică zgomotului de fundal, ignorat dar prezent. Muzica este mai lină în prezența femeilor și ușor războinică în cea a bărbaților, combinându-se răvășitor în lumea indiferentă, egală, placidă.

Povestea FNT de anul acesta abia a început, așa că ne vedem la teatru!

Marmură
de Iosif Brodski
Regia:
Decorul şi costumele: Nina Brumuşilă
Produs de: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” Bucureşti
Durata: 1h 25 min fără pauză
Spectacol cu traducere în limba engleză.
Nerecomandat persoanelor sub 14 ani.

Fresca
de
după basmul chinezesc „The Painting on the Wall”
Costumele: Azzedine Alaïa
Decorul: Constance Guisset
Produs de: Compania de Balet Preljocaj, Franţa
Co-producţie: Grand Théâtre de Provence, Théâtre National de Chaillot, Théâtre de la Ville – Paris, Scène Nationale d’Albi, Belgrade Dance Festival (Serbia), National Taichung Theater (Taïwan)
Durata: 1h 20 min fără pauză
Spectacol de dans

*Foto: FNT

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.