Flori pentru Algernon în ziua „bonus” de ÎnScenarii

afis-inscenarii-printÎnScenarii este un festival caritabil de teatru și film ale tinerilor, pentru tineri, despre care SemneBune.ro v-a povestit pe larg aiciaici şi aici.

Festivalul s-a născut în jurul unei mese agitate, în cadrul echipei YouthBank București, din dragoste pentru film și teatru şi își propune să fie o pistă de lansare pentru tinerii talentați și pasionați de arte teatrale și cinematografice.

Prima ediţie a festivalului a avut loc între 5-7 ianuarie 2016. Însă sala Teatrului Excelsior, care a găzduit festivalul, a fost atât de neîncăpătoare, iar succesul spectacolelor prezentate atât de răsunător, încât a devenit evident că publicul mai vrea. De aceea, Echipa YouthBank a anunţat lansarea evenimentului ÎnScenarii – Ziua Bonus. Evenimentul a avut loc în data de 13 februarie 2016 la Teatrul Național din București în Sala Media. Această zi bonus a fost o doză concentrată a festivalului ÎnScenarii.

La festival au venit trupe care ne-au încântat cu prezenţa şi la prima ediţie, astfel: Trupa As, care a jucat piesa Almost, Maine, Trupa Arthesium, care a jucat Cerere în căsătorie şi Ursul, Alex Ivănoiu, adolescentul-actor, care a jucat şi Natalie Ester şi Cătălin Stelian, cu De ce tocmai tu?

Dintre acestea, vă voi povesti despre , un spectacol puternic şi emoţionant. Algernon este un şoricel de laborator, pe care cercetătorii au testat un tratament care te poate face mai inteligent. Când sunt pregătiţi să testeze procedura şi pe un subiect uman, îl aleg pe Charlie Gordon, un bărbat de peste treizeci de ani, cu retard mintal, dar care îşi doreşte foarte tare să fie deştept. Charlie lucrează ca băiat bun la toate într-o brutărie, unde colegii îşi bat joc de el constant, însă el este incapabil să înţeleagă acest lucru, şi ia tachinările lor drept semne de prietenie. Nu pare să aibă rude sau alţi apropiaţi şi uită foarte repede tot ce aude sau încearcă să înveţe.

După procedura medicală brevetată pe şoricelul Algernon, Charlie este rugat să ţină un jurnal zilnic, din care să reiasă progresul său. Întregul spectacol este compus din raportările lui Charlie către echipa medicală care îl supraveghează. Îl vedem la început pe Charlie chinuit de nişte gesturi necontrolate, de nişte spasme şi ticuri specifice persoanelor cu handicap mintal. El silabiseşte dintr-o carte şi apoi împărtăşeşte publicului dorinţa lui arzătoare de a fi deştept, de a citi şi de a avea mulţi prieteni.

InScenarii-Flori pt APe măsură ce trec zilele, rapoartele lui Charlie către echipa de medici, şi, deci, către public, devin mai coerente şi mai emoţionale. Este evident că devine mai inteligent, că memoria îi revine, că reacţionează emoţional la traume din copilărie şi că poate să acumuleze cantităţi mari de informaţie, de care este flămând. Îşi face câţiva prieteni, chiar şi o iubită, dar în acelaşi timp realizează că ceilalţi angajaţi de la brutărie, pe care îi considera singurii lui prieteni, de fapt îl tachinau şi îl desconsiderau. La fel de dureros resimte şi înţelegerea că mama sa nu l-a acceptat cu handicap şi l-a abandonat pentru că nu era ca ceilalşi copii „normali”.

Charlie pare să devină mai inteligent pe zi ce trece, însă asta nu îl ajută şi să relaţioneze cu oamenii din jurul său. Devine evident că inteligenţa emoţională se construieşte şi se educă în timp, prin exerciţiu social şi că nu este totuna cu deşteptăciunea. În curând, Charlie este atât de inteligent, şi în mintea lui a acumulat atât de multă informaţie, încât scrie o carte ştiinţifică despre însuşi experimentul medical care l-a ajutat să devină mai deştept. Făcând aceasta, însă, descoperă şi hiba acestui experiment, şi anume că mintea lui se va deteriora din nou, precum şi cea a lui Algernon, şoricelul pe care Charlie îl eliberează din laborator şi îl adoptă.

Asistăm apoi la decăderea lui Charlie, care începe să uite lucruri, până într-acolo încât într-o zi descoperă de birou o carte care pare a fi scrisă de cineva care poartă acelaşi nume ca şi el, Charlie Gordon, însă nu îşi aminteşte ca el să o fi scris.

Alex Ivănoiu intră foarte bine în pielea personajului, convingându-ne de trăirile lui Charlie. El începe prin a vorbi sacadat, prin a face gesturi aparent incontrolabile, prin a-şi răsuci mâinile şi prin a-şi pierde şirul gândurilor. După ce Charlie trece de momentul procedurii medicale care să îl facă mai deştept, Alex Ivănoiu îşi domoleşte gradual mimica şi neliniştea specifice persoanelor cu retard mintal. Pare că se concentrează mai bine, se îndreaptă în scaun şi face exerciţii de memorie la care reacţionează emoţional, asemenea unui adult normal. Atunci când Charlie devine un geniu, şi Alex Ivănoiu pare mai stăpân pe sine, mai coerent şi mai concentrat. Pentru un elev de liceu, ceea ce face Alex Ivănoiu cu acest spectacol este o realizare şi un triumf. Ar fi interesant de aflat dacă îşi doreşte să facă carieră în teatru şi să continue acest drum. Dacă ar dori asta, cu siguranţă primii paşi sunt deja făcuţi.

InScenarii-Flori pt A 2

Desigur, au existat şi mici scăpări, cum ar fi foile pe care Charlie le arunca pe jos după fiecare raport. Am avut norocul să ma plimb printre obiectele de decor înainte de spectacol şi să observ un teanc de foi care aveau date calendaristice scrise pe ele cu pixul. Pentru cei care nu ştiau asta, cred ca a fost aproape imposibil de înţeles de ce Charlie arunca câte o foaie A4, aparent goală, după fiecare raportare către echipa de medici. Sala Media a este suficient de mare, iar distanţa dintre public şi actor la fel, încât foile respective să pară goale, mai ales că singurul reflector îl lumina mereu pe Alex Ivănoiu. Ar fi trebuit scrise cu un marker închis la culoare, sau, cel mai bine, listate la o imprimantă, pentru a da de înţeles publicului că acela este un calendar.

De asemenea, în contextul în care Alex este un elev de liceu care susţine singur un spectacol atât de intens din punct de vedere emoţional şi atât de solicitant prin simpla lui prezenţă în lumina reflectoarelor şi în faţa unui public mai numeros cu fiecare reprezentaţie, era inevitabil să apară şi lucruri ce pot fi îmbunătăţite. Cel mai important mi se pare ritmul spectacolului, care este dat de Alex însuşi, prin replicile pe care le spune. După părerea mea, a fost luat de valul emoţiilor şi a intrat într-un crescendo al replicilor din care nu s-a mai putut opri, ajungând să greşească cuvinte sau să nu le articuleze foarte bine, făcând câtodată dificilă înţelegerea lor în public.

Cel mai bine ar fi, însă, dacă aţi urmări îndeaproape activitatea România şi aţi merge la următoarea zi de ÎnScenarii, fie ea zi bonus sau următoarea ediţie a festivalului. Vă garantez că veţi vedea numai lucruri minunate realizate de aceşti adolescenţi implicaţi!

 

Foto: cu acordul  România

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.