Cafeneaua lui Goldoni la început de secol XXI

Se mai poate revitaliza de mult clasicizatul al lui , comedia lui de caractere? Mai este posibil ca un text cu valențe evident moralizatoare să aibă succes într-un timp în care mai toate tabuurile sunt încălcate și scepticismul omului contemporan tinde să ducă în deriziune un astfel de demers? Iată niște întrebări la care o echipă foarte bine sudată ( – regizor, Dragoș Buhagiar – scenarist și compozitorul Vasile Șirli) încearcă să dea un răspuns pozitiv, prin spectacolul „Cafeneaua”, pus în scenă cu trupa Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași și prezentat în cadrul Festivalului Național de din acest an.

photolvl1_cafeneaua-de-carlo-goldoni-regia-silviu-purcarete_events_posters_65_45665_largeTrebuie să spun din capul locului  că, deși punerea în scenă a acestei piese este cu mult mai cuminte decât aceea a lui „Iulius Caesar” de William Shakespeare, amprenta postmodernă, tipică pentru , este prezentă și aici. Argumente pentru această afirmație sunt mai multe, dintre ele desprinzându-se decorul minimalist, introducerea unor personaje inexistente în textul original (turiștii), dar și maniera neconvențională în care actorii sunt plimbați prin tablourile succesive ale spectacolului.  Acestora li se poate adăuga, la fel ca și în „Iulius Caesar”, excelenta contribuție a straniei muzici compuse de Vasile Șirli, aceasta oferind o dimensiune de mare adâncime întregului.

Povestea în sine este mult prea cunoscută și ar fi lipsit de sens să mă refer la ea în spațiul acestui articol. Mai importante de luat în seamă sunt arta regizorală, care face din orice spectacol al lui Purcărete, dacă nu un eveniment, cel puțin un succes de oarecare durabilitate, dar și modul în care actorii reușesc să dea rezistență unui text destul de tocit, în fond. Caracterele imaginate de vin, evident, dintr-o burghezie aflată în plină ascensiune în momentul scrierii piesei, dar care au destule legături cu actuala clasă de mijloc, fie și una atât de firavă cum este aceea din România. Silviu Purcărete a reușit să imprime un ritm alert acțiunii, ceea ce a determinat ca majoritatea personajelor să-și redescopere savoarea inițială. Remarcabile sunt atât găselnița sugestiei că personajul malefic, Don Marzio, este de fapt Diavolul, cât și cea provocată de introducerea cuplului de turiști (îmbrăcați ca niște mahalagii din marile orașe), acesta pigmentând în registru ironic tot ceea ce se întâmplă pe scenă. La final, desigur că binele învinge răul, chiar dacă nu de tot, câtă vreme soțul fugar, Flaminio/Contele Leandro, bine interpretat de Constantin Pușcașu, își îmbrățișează simultan și soția și amanta, lăsând loc, de ce nu, unei noi posibile intrigi.

Una peste alta, un spectacol reușit marca Silviu Purcărete și planificat, evident, pentru a avea priză la publicul mediu (ceea ce se și întîmplă). Actorii din distribuție își fac meseria bine în general, strălucitor fiind, însă, Călin Chirilă (Don Marzio). Nu același lucru se poate spune despre Teodor Corban, în rolul principal (Ridolfo). Acesta, în loc să fie o locomotivă pentru întregul spectacol, a „excelat” doar prin jocul prăfos și liniar și, mai ales, prin numărul interminabil de bâlbe. La un moment dat am avut impresia că omul, aflat poate într-o zi foarte proastă, joacă în spectacolul unui alt regizor.

Mă văd silită să recunosc faptul că, dincolo de reproșuri, la căderea cortinei, rămâi cu satisfacția că ai văzut un spectacol bun, dar nu memorabil.


Această prezentare necesită JavaScript.

CAFENEAUA
de Carlo Goldoni

Traducerea: ,

Distribuția: Ridolfo: Teodor Corban, Don Marzio: Călin Chirilă, Eugenio: Ionuţ Cornilă, Flaminio: Constantin Puşcaşu, Placida: Petronela Grigorescu, Vittoria: Andreea Boboc, Lisaura: Haruna Condurache, Pandolfo: Horia Veriveş, Trappola: Constantin Avădanei, Căpitanul de poliţie: Daniel Busuioc, Un client: Petru Ciubotaru, O clientă: Puşa Darie, Un chelner: Gelu Zaharia, Cântăreţe: Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spataru, Poliţişti, chelneri de la han, băieţi de prăvălie: Radu Homiceanu, Andrei-Grigore Sava, Cosmin Panaite, Lucian Valacu, Adi Marele,

Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Muzica originală: Vasile Șirli
Cântece pe versuri de Giorgio Baffo şi Petrarca
Asistent regie: Radu Ghilaş
Asistenţi scenografie: Iuliana Gherghescu, Vladimir Iuganu
Pregătire muzicală: Diana Roman
Light design: Dragoș Buhagiar

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Alexandra Mihalcea
Colaborator SB

Din 1991 a publicat poezie, proză scurtă şi articole în diverse reviste din ţară şi din străinătate şi pe site-uri literare. A debutat în anul 2006, cu volumul de poezie „Eva, Anno Domini 2005” (Curtea Veche Publishing) şi este prezentă în antologia „Ultima generaţie. Primul val” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2005). Iubește chitara și pictează.

Număr articole publicate : 21