„Afacerea Est” sau cum să fii regizorul unei țări

Moldova de peste Prut este țara surprizelor. Cei care au fost acolo măcar o dată, știu foarte bine că acolo se împletesc extraordinar de bine absurdul cu firescul vieții, nebunia sărăciei cu un fel de îndestulare spirituală, moștenită parcă, de la un Dostoievski. Măcinați de toată sărăcia, de ultimele furturi grandioase din țară, acolo unde nu mai e nimic de furat, acolo există loc pentru filme semnate de .

În Afacerea Est, Cobileanski vine cu o maturitate a comediei negre aproape de neegalat până acum de niciun basarabean, pentru că regizorul a prins foarte bine venele Basarabiei, le ține strâns și simte cum și în ce fel de culoare circulă sângele pe-acolo. Ba mai mult, centrii nervoși ai țării sunt atât de bine surprinși în limbajul scenariului, dar și-n tăcerile specifice, marca Cobileanski. Și pentru că există destui, Cobileanski a mers pe mâna actorilor din Iași (unii basarabeni fiind, dar adoptați de România), care fac un dureros de fain joc sorții a două personaje din Basarabia, care caută cu orice preț, cu orice vis absurd de copilăresc, să-și depășească condiția. Comicul poartă batic negru în , așa cum demult n-am mai văzut. Când râdeam, de fapt, plângeam. Văzut în premieră mondială la TIFF 2016, va ieși oficial pe marile ecrane odată cu alegerile prezidențiale din toamnă, din Republica Moldova. Tocmai pentru că prea se leagă durerile din realitate cu cele din film. Doar că nu știu ce ar face la un film ca acesta o sală plină de basarabeni – ar plânge sau ar râde? D-apoi dacă ar mai fi și politicieni?

O „afacere est” cât un destin colectiv

Din scene vii și vesele, dar apăsătoare, din asta este construit la nivelul sentimentelor filmul Afacerea Est. și Constantin Pușcașu au dus greul personajelor principale, iar pe lângă ei, îi regăsim pe Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Radu Ghilaș, Sergiu Costache ș.a.

Regăsim un „destul de basarabean”, care, uneori, printre cele mai intense momente, parcă s-ar opri o secundă, ar ieși din ecran și-ar spune: „fraților, nu e de râs!”. Însă e de cel mai mare râs și plâns, pentru că regizorul a încadrat, peste tot în film, o ciudată simțire a ceea ce nu se mai poate redresa în țara lui – normalitatea. Ca o previziune, aduce un tribut normalității care n-a cuprins niciodată Basarabia, un tribut amar, îmbrăcat în haine comice, care are măcar puterea să vorbească frumos despre un popor cu spirit chinuitor de armonios. Armonia basarabenilor, cred, vine dintr-o doză nesperată de optimism. Optimiști inconștient de ambulanți, prin felul de-a fi, prin felul de-a cumpăra și de-a vinde ziua de mâine, așa sunt personajele lui Cobileanski.  Cerul din film parcă-ar bolborosi și-ar zâmbi totodată; e acel cer de deasupra destinelor colective care nu-și pierd niciodată speranța. Pe firul roșu al speranței merge întreaga acțiune a Afacerii Est, unde-l regăsim pe Valeriu Andriuță, pe care-l descoperisem prima dată în După dealuri, de Cristian Mungiu.

Scenele care aduc filmului un aer al vremurilor parcă demult apuse pentru unii, încă se mai întâmplă dincolo de Prut, iar toate sunt trecute prin filtrul vitreg al sărăciei. Îngenuncheați de lipsuri și recunoaștere, abandonați de normalitate, basarabenii își regăsesc bucuria în lucrurile în care ceilalți au uitat demult să mai și privească, să mai știe că există măcar. Ca un examen medical complet făcut stării de basarabean, poveștile din film se leagă ca într-un memoriu dureros de comic adus vremurilor actuale de-acolo.

Doi basarabeni – două destine colective tari și moi

Actorul Ioan Sapdaru aduce pe marele ecran acea viață voioasă și tare, care ignoră neajunsuri și „dulcegării” de-ale destinului, doar-doar „să pună mâna” pe ceva cu adevărat de folosit, de mâncat, de vândut. În schimb, personajul interpretat de Contantin Pușcașu este un basarabean atât de aducător de poezie, încât pentru el poezia și tot ce e frumos pe dinăuntru devin stări de-a fi, stări de bogăție, stări pentru a rezista propriei condiții.

În schimb, insuportabil de frumos este jocul celor două personaje din țara moldavă, un joc prin care noi, privitorii,  ne putem aminti de visele copilăriei sau ne putem alcătui vise cu un vocabular nou, cu noi jocuri și experimente comice. Tot în film, vedem o libertate greu de suportat – aceea a unei societăți care știe cum, dar nu are cu ce. Regizorul abordează și aici genul scurt de povestiri întrepătrunse de un fir roșu al unei singure povești mari, se adresează unui public grăbit, inteligent și dornic de un comic inteligent, pe alocuri, un comic bun de plâns.  Limbajul apare ca o metodă de a experimenta pe ceilalți, pe necunoscători, comicul de limbaj, dar nu-i un scop. La Cobileanski, orice povestire te mână spre un soi de lume paralelă cu plictiseala, în care, de fapt, plictiseala și sărăcia fac casă bună, pentru că inspiră o regie plină de atractivitate sinceră.

O parte din echipa Afacerea Est la TIFF 2016
O parte din echipa „Afacerea Est” la TIFF 2016

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Corina Giurgia

Corina Giurgia
Licențiată în Jurnalism şi Ştiințe ale Comunicării, cu un masterat în Filosofie Aplicată şi Management Cultural, continua căutările în lumea oamenilor frumoși. Iubește Iaşul, cu întâmplările şi străzile pe care se plimbă încă scriitori şi poeți adevărați. Dependentă de ploaie, cu o obsesie pentru umbrele. Ambasadoare SemneBune la Iași. O găsiți și pe blogul personal: http://jurnalistacum.blogspot.ro/