Unde mergem noi, Niculae?

Acest articol a fost publicat de Anamaria Stănescu pe 16.11.2015 în rubrica Editorial și are asociate următoarele etichete: , , , , , , , , , , , , , , .

În orice tip de circumstanță, pentru a comunica și pentru a înțelege o informație, este necesară stăpânirea unui cod. Iar viața ne pune în postura de a decoda însemnătatea multor împrejurări.

Zilnic interacționăm cu nenumărate sisteme de comunicare: alfabete, numere, note muzicale, unități de măsură, tabelul lui Mendeleev, manuale de utilizare pentru electrocasnice, marcaje rutiere, grade militare, însemne medicale, tatuaje, icon-uri politice, blazoane regale, simboluri sacre, embleme naționale, logo-uri companiilor multinaționale, limbajul binar al computerelor, Codul lui Da Vinci, codul produselor alimentare, codul fiscal, codul muncii, codul bunelor maniere, cărțile de joc, șahul, Zodiacul și multe altele.

foto1

Românilor de sec. XXI, toate acestea le sunt mai mult sau mai puțin accesibile, în funcție de capabilitatea lor de a cuprinde cu mintea, într-un mod clar și exact, mesajele codate. Iar cei care le pricep, implicit, le și pot utiliza în practica cotidiană.

Oare, pe lângă toate acestea, în viața și în moartea românilor de sec. XXI mai are rost sistemul cultural al civilizației tradiționale? Și dacă mai are, ce înțeleg acești români ca fiind folclor? Care sunt căile de limpezire a mesajelor moștenite de la Moșii noștri? Cum concepe realitatea omul din mediul folcloric?

   Ecranizarea romanului Moromeții redă prin imagini coordonatele mentalului poporanității anilor `30.

Prin Moromeții, Marin Preda realizează o monografie a familiei patriarhale – unitatea fundamentală a comunității tradiționale românești. Scena cinei și cea a secerișului sunt redate din lăuntrul sacru al țărănimii. Acuratețea observațiilor încărcată acțiunea romanului cu nenumărate etaloane ale spiritualității poporane românești.

Acestora li se adaugă fuga înstăritei Polina Bălosu cu Birică, iubitul ei sărac, și evitarea nunții aranjate de părinți cu șontorogul de Stan Cotelici, deținătorul a 20 de pogoane de pământ. Remarcabile sunt și visele Catrinei, amestecul de blesteme și de rugăciuni ce amprentează relațiile de familie și de vecinătate, conflictele produse de necesitatea zestrei pentru fetele de măritat, obiceiurile funerare (bocetele din zori, tămâierea mormintelor, aprinderea lumânărilor, pomana), jucatul Călușului, jocurile de copii, hârjoana tinerilor, doinitul de dragoste, lupta corp la corp dintre Niculae și al lu’ Câinaru și al lu’ Burtică îndreptățită de Achim, revolta lui Țugurlan, boala lui Boțoghină.

Denominația se realizează pe filiație paternă (Ion al lu’ Mihai) sau maternă, în cazul văduvelor (Jupuitu’ a lu’ Albuleasa). Poreclele sunt date de gura lumii, pentru a sancționa defectele sătenilor. Mariei Moromete i se spune Guica pentru că, atunci când negustorii îi cer să plătească pentru fructele din care gustase, guiță ca o purcea că sunt stricate. Gura lumii se face auzită prin cârtelile Guicii pe la toate ulucile și prin spusele lui Scămosu către Moromete.

foto2

Întâlnirea sătenilor politologi de duminica dimineață, în Poiana lui Iocan are doar rost social într-o interpretare lipsită de integrarea realității în mit. Locul în care Moromete, Dumitru, Cocoșilă, Țugurlan, Ion al lu’ Mihai și alți săteni parlamentează este sacru, deoarece fierarul este un demiurg ce ordonează increatul, cu ajutorul focului și al apei. Asistat de ucenicii săi și de alți fierari, Iocan dă rost în lume minereului de fier extras din pământ. Spre exemplu, potcoavele pentru cai aducătoare de noroc. Ba mai mult, este o vatră a satului în care se dospesc idealuri. Dim Vasilescu realizează din lut chipul lui Moromete iar Iocan îl pune la loc de cinste, pe polița fierăriei. De aceea, fierăria lui Iocan este un spațiu de dezbatere și de înțelegere a lumii, al cărui statut sacru este potențat de însemnătatea Duminicii Rusaliilor.

Ilie Moromete reprezintă arhetipul omului creator și liber, ce a trăit într-un echilibrul validat de experiențele străbunilor. În pridvorul casei, dimineața, în liniște totală Moromete gândește. În mijlocul gospodăriei stă salcâul – un axis mundi. Constată că nu își mai îndeplinește de multă vreme menirea de a conecta profanii la sacru. În consecință, Moremete îl taie. Nilă îl trântește la pământ cu ajutorul cailor ca se se mire proștii. Moromete vrea să păstreze integre lotul de pământ moștenit și unitatea familiei și se luptă cu datoria la bancă și cu plata impozitului pe pământ. Este tenace și consecvent principiilor sale, fără a pierde contactul cu imaginea de ansamblu a realității: Până în clipa din urmă omul este dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el.

foto3

Catrina Moromete este arhetipul nevestei din comunitatea tradițională românească. Este nevastă și mamă. Și văduvă de război moștenitoare a unui lot de pământ. În consecință, comunitatea tradițională acceptă intrarea ei în neamul lui Ilie Moromete, la rândul său văduv și cu trei băieți de făcut oameni. Ocupațiile Catrinei sunt firești unei existențe patriarhale: prepararea hranei pentru membrii familiei, înnobilarea casei prin țesături și prin curățirea ei permanentă, torsul și împletitul lânii, croitul și cusutul veșmintelor poporane, aducerea de ofrande pentru cinstirea celor de dincolo, participarea la seceriș și îngrijirea dobitoacele din gospodărie. Catrina este supusă bărbatului ei, împotrivindu-i-se doar în problemele de suflet: Toată ziua stai în drum și bei tutun! La biserică nu mai vrei să vi. Ilie… Fiind rațional și umblat prin lume, Moromete percepe doar beneficiile economice aduse de parastase și liturghii preoților. O ia peste picior pe Catrina, mascând astfel profunda sa zbatere interioară.

Fiul cel mic al lui Moromete are în grijă turma de oi a familiei. Fiind inteligent și sensibil, Niculae este capabil să privească frumusețea mitică a lumii. Contemplă natura și caută nostalgic magia copilăriei cu râsetele și dansurile din jurul salcâmului. Odată tăiat, magia nu se mai actualizează, însă inocența ludică îl plasează în afara timpului istoric, alături de tatăl său.

foto4p

Marin Preda DesCentrează Vatra Satului prin intermediul necunoscuților agresivi și intriganți (Bilă, Gae, Vasile al Moașii și Isosică), însingurându-l pe Ilie Moromete într-o societate de tranziție, condusă pe principii economice și politice.

Făcând facultatea la oraș, Victor al lu’ Bălosu a deprins cutume străine datinilor din Siliștea Gumești. Mai nou, după facultăți, este nepotrivit să bei țuică dimineața. Deși, în contextul vizitei lui Moromete la Bălosu pentru a negocia valoarea salcâmului, norma tradițională impune cinstirea vecinului care ți-a trecut pragul casei. Aderarea lui Victor Bălosu la Mișcarea Legionară tulbură și mai puternic liniștea satului.

Achim, Paraschiv și Nilă contestă autoritatea Tatălui și a normelor civilizației poporane. Devin autonomi, creându-și un viitor nefast, prin acțiuni individualiste, fără repere sacre. Urmașii lui Moromete trăiesc sub auspiciile unei lumi noi și moderne, în care divizarea Familiei generează dezagregarea Societății. Are loc o schimbare drastică asupra perspectivei existențiale, cauzată de violența colectivizării impusă de regimul comunist și de iminența celui de al doilea război mondial.

2015. Vremurile s-au schimbat?

 

Puțin. Doar poartă o altă pălărie. Necesitățile umane s-au preschimbat o dată cu vremurile. Fie ele profane, fie sacre, fie ele arhaice, fie moderne: folosim instrumente tehnice uluitoare, dar ne raportam la spațiu, la timp și la motivațiile de viață și de moarte ca în vremurile vechi.

Trăim un dezastru financiar, un prăpăd socio-politic, un proces de globalizare controversat și iminența unui alt război, ceea ce determină mințile românilor să problematizeze existența. Așa că, în inimile modernilor români postdecembriști, s-a acutizat dorul de armonia sacră, în care trăiau Moș Adam și Baba Eva. Pentru că o parte dintre aceștia au înțeles, iar o altă parte măcar intuiesc că doar o vizită la origini te mai salvează de la disoluția identitară. Ceilalți vor avea destinul tragic ursit de Preda personajelor sale.

foto5p

Dar până la a înțelege întru totul toate rosturile sacre ale străbunilor e cale lungă, să ne ajungă! Pentru românii sec. XXI, primul pas este să ReDescopere coordonatele prin intermediul cărora locuitorii mediilor folclorice conceptualizează realitatea: gândirea mitică, viziunea magică și logica simbolică.

surse foto: Cinemateca

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Anamaria Stănescu

Doctor în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.