Şi veni bărbatul la femeie

Îmi doream de mult să văd spectacolul Și veni bărbatul la femeie, de Semion Zlotnikov, la Bucureşti, însă de vreun an îl tot ratez din diverse motive. Vă imaginaţi, deci, bucuria cu care m-am instalat în mica sală din strada Sfântul Ştefan vineri, 17 aprilie. Eram toată un zâmbet dinainte să înceapă piesa. Şi un zâmbet am rămas. Ba chiar şi un hohot de râs pe alocuri.

Dar anticipez. Mai întâi vreau să vă spun că mă intrigă şi mă surprinde de fiecare dată decorul de la , atât de diferit, atât de minuţios realizat şi întotdeauna potrivit spectacolului, oricât de diverse ar fi subiectele abordate. De când te aşezi în sală intri deja în atmosfera piesei, cu toate că nici nu ştii despre ce va fi vorba în ea. Dar îţi faci o idee despre ce fel de persoană ar putea locui într-un loc ca acela recreat pe scenă. De exemplu, când vezi decorul de la Şase din 49, ştii că acolo locuieşte o familie modestă spre săracă, cel mai probabil la ţară sau la o periferie de oraş şi, tot foarte probabil că au moştenit casa respectivă şi mobila demodată din ea. Deduci şi că familia are copii adolescenţi din faptul că pe pânza difuzorului de la un radio vechi sunt scrise nume de formaţii şi grupuri rock. Iar atunci când începe piesa, eşti deja în atmosferă. Job-ul actorilor este mai simplu. Nu trebuie să mai aducă spectatorul în lumea personajului, pentru că decorul a făcut asta deja.

_MG_1548

Am avut câteva minute bune să observ decorul minimalist al spectacolului Şi veni bărbatul la femeie înainte să înceapă. Mi-am imaginat că este un apartament de bloc în care locuieşte o femeie chic (după tapetul modern dar elegant, la fel şi draperiile grele şi impunătoare) dar care este totuşi trecută de prima tinereţe, pentru că masa avea un mileu amplu pe ea, iar fotoliul părea o vechitură de care cineva s-ar putea ataşa emoţional. Era clar că acţiunea se va petrece într-un oraş şi că este plasată în contemporan.

Ei bine, în mare parte am avut dreptate. În apartament locuia Dina, o femeie divorţată, independentă, dar care îşi dorea foarte tare să îşi refacă viaţa alături de un bărbat pe placul ei (şi neapărat diferit de cei precedenţi). La interfon sună un bărbat care se prezintă drept Victor. Cei doi urmau să aibă ceea ce numim blind date. Această întâlnire fusese aranjată de prieteni comuni. Dar Victor este timid şi traumatizat de experienţa anterioară cu femei, iar Dina vrea să pară puternică şi hotărâtă, timorându-l şi mai tare pe Victor.

Conversaţiile şi limbajul trupului celor doi sunt un deliciu. S-a râs mult în sală, ba chiar am avut senzaţia la un moment dat că şi actorilor le venea greu să rămână serioşi. (Victor) mi s-a părut mult mai expresiv şi mai aproape de public, deşi (Dina) n-a fost nici ea mai prejos, fiind foarte implicată şi energică şi învârtindu-se pe scenă ca un titirez vulcanic. Poate chiar prin natura rolului mult mai static şi mai solicitant ca expresie şi stare emoţională, a ieşit în evidenţă şi a reuşit să smulgă nişte „oh”-uri din piepturile publicului empatic.

Una peste alta, spectacolul în regia lui Bogdan Budeș, care semnează și traducerea textului din limba rusă, este o comedie savuroasă în care unii se vor regăsi, iar alţii îşi vor regăsi părinţii, prietenii, cunoştinţele. Pentru că, până la urmă, Dina şi Victor nu îşi doresc nimic ieşit din comun – toţi vrem acelaşi lucru: o şansă la fericire.

Chiar în această seară puteţi merge la Teatrul de Artă pentru a vedea piesa Şi veni bărbatul la femeie. Vă încurajez să vă luaţi şi partenerii de viaţă cu voi. Cu siguranţă fiecare va înţelege altfel dialogurile, mai ales pe cele non-verbale. Dar garantat este că veţi râde împreună şi veţi pleca de acolo binedispuşi.

 _MG_1608

Titlu: Şi veni bărbatul la femeie
Autor: Semion Zlotnikov
Scenografia: Raluca Chelaru
Mișcarea scenică: Andreea Duță
Durata: 1h40min
Pauză: Nu
Preţ bilete: 30 lei (preţ întreg) sau 20 lei (elevi, studenţi, pensionari)

O Coproducție Teatrul de Artă București și Teatrul Fără Frontiere

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.