Pam-Pam

Joi, 14 mai, s-a jucat la terasa The Jar Bar spectacolul Pam-Pam al Teatrului de Artă, un one-man show care l-a avut drept protagonist pe actorul . Adaptată după pamfletele lui Constantin Tănase, în regia lui Bogdan Huşanu, piesa este o comedie antrenantă și savuroasă, scrisă acum 80 de ani despre România de-atunci, care, așa cum descoperim cu stupoare și regret, nu s-a schimbat mai deloc. Sub numele de „25 de ore de PAM-PAM”, piesa a fost jucată recent ca preambul al  Festivalului „25 De Ore De Teatru Non Stop” din luna aprilie, în perioada 28-29 martie, la Sibiu. Un eveniment inedit și un adevărat maraton artistic marcând Ziua Mondială a Teatrului (27 martie), acesta a presupus 25 de ore de teatru neîntrerupt, în care a jucat, cu multă răbdare și dăruire, acelaşi spectacol pe 13 scene.

Plină de ,,pam-pam” cu iz interbelic, piesa face haz de necaz, tratând subiecte serioase într-o notă comico-ironică. În ciuda venerabilei vârste a textului scris de Constantin Tănase, aceasta nu și-a pierdut deloc din actualitate, fiind centrat pe teme care, din păcate, sunt încă relevante și delicate: banii (sau, mai precis, lipsa lor), neajunsurile, nedreptățile și lipsurile sistemului, lașitatea, corupția și incapacitatea de a schimba lucrurile. Dar tristețea nu-și are locul în această reprezentație, iar gustul amar pe care astfel de subiecte ni-l lasă de obicei este aici doar secundar,  fiind înlocuit cel mai adesea de hohote de râs și de voie bună. Pentru că nicicând nu avem mai multă nevoie de umor decât în momentele în care găsim numai motive să plângem.

Discursul actoricesc este alcătuit din versuri nostime și pline de tâlc, cu rimă împerecheată, iar replicile-cheie sunt urmate de câte-un „pam-pam” triumfal, care cadențează frazele și le imprimă un ritm de cele mai multe ori previzibil, ușor de urmărit. Cuvântarea plină de vervă e presărată cu numeroase glume gastronomice delicioase și hazlii, amintind de eternul indicator al bunăstării:

„Când ţi-e poftă de-o găină

să te uiţi la ea-n vitrină?

Şi când ţi-e poftă de-un salam,

să jinduieşti la el prin geam?

Să te saturi cu fereastra?

Păi viaţă-i asta?

Pam-pam!”

Pam Pam afisDar acestea nu sunt nimic mai mult decât un pretext, căci, treptat și pe nesimțite, se trece de la sfera culinară la cea socială. Tănase face o fidelă caracterizare a Bucureştilor anilor ’30, prin prisma sărăciei crunte care domnea:

„Eu când văd varză cu raţă

Mi se face chiar şi greaţă”

„Că la noi măturător e vântul

de când Lumea şi Pământul”

Finalul păstrează ineluctabil aceeași obsedantă idee, protagonistul pomenind din nou cu patos de mult-râvnitul simbol al belșugului.

„Ce-o să fie? Ce-o să fie?

O să fie o bogăţie

cum n-a fost şi nu mai este

decât numai în poveste.

 

O să fie un bairam

ca în sânul lui Avraam.

Şi de sus, mă, tam-nisam, o să plouă cu salam.”

Spiritual și volubil, George Constantinescu reușește să umple scena fără sincope și să comprime timpul fără efort. Interpretarea lui nu e seacă și demonstrativă, ci vie, intensă și dinamică. Jocul său actoricesc este încântător și datorită faptului că nu uită niciodată să invite publicul să intre în iluzia teatrală. Acesta din urmă răspunde la întrebări, completează replici și simte că face parte din spectacol, chiar dacă nu știe întotdeauna la ce să se aștepte sau cum să reacționeze. Unul dintre cele mai savuroase momente a fost acela când actorul a demonstrat cu umor și cu pricepere cum se calculează pensia. Alegând un spectator căruia îi dicta meticulos algoritmii de calcul și scăzând inevitabilele dări și datorii, personajul rămânea inevitabil cu….nimic!

O comedie ușor amară, însă plină de substanță și de haz, Pam-Pam e o nevinovată desfătare care te va face să-ți descrețești fruntea, să râzi copios și să pleci cu sentimentul că lucrurile nu stau chiar așa de rău atâta timp cât poți să te mai amuzi senin pe seama problemelor.

 

Autor: Constantin Tănasepam-pam2
Regie: Bogdan Huşanu
Distribuție: George Constantinescu

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, Ana adoră cărțile, pisicile, ceaiul și ciocolata (nu neapărat în această ordine). Nu-și poate închipui viața fără muzică. Îi place să inventeze cuvinte și să se joace cu ele. E optimistă, râde și iubește mult.

Număr articole publicate : 16