– fragment –
CAPITOLUL 1
ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 6
Sunt cam dus pe copcă.
Asta e părerea mea, la care am chibzuit.
Dus pe copcă.
Sunt într-a şasea zi din ceea ce ar fi trebuit să fie cele mai grozave două luni din viaţa mea, care s-au transformat într-un coşmar.
Nici măcar nu ştiu cine o să citească ăsta. Cred că în cele din urmă o să dea cineva peste el. Poate peste o sută de ani.
Ca să se ştie: nu am murit în ziua solară 6. Sunt convins că restul echipajului asta crede, şi nu pot să-i învinovăţesc. Poate că o să declare o zi de doliu naţional pentru mine, iar pe pagina mea de Wikipedia o să scrie: „Mark Watney este singurul om care a murit pe Marte“.
Şi probabil că va fi adevărat. Pentru că sigur voi muri aici. Doar că nu în ziua solară 6, când crede toată lumea că s-a întâmplat.
Să vedem… de unde să încep?
Programul Ares. Omenirea face eforturi să ajungă pe Marte ca să trimită pentru prima oară oameni pe o altă planetă şi să lărgească orizonturile umanităţii, bla-bla. Echipajul de pe Ares 1 şi-a făcut treaba şi membrii lui s-au întors eroi. Au fost ovaţionaţi, au câştigat faimă şi dragostea lumii întregi.
Ares 2 a făcut acelaşi lucru, într-un alt loc de pe Marte. Când s-au întors acasă s-au ales cu o strângere fermă de mână şi cu o cană caldă de cafea.
Ares 3. Ei bine, asta a fost misiunea mea. În fine, nu a mea per se. Era condusă de comandantul Lewis. Eu am fost doar un membru al echipajului. De fapt, am avut rangul cel mai mic din echipaj. Aş fi „condus“ misiunea numai dacă rămâneam singur.
–-
Marțianul, Andy Weir
– Traducere din limba engleză de Iulia Anania
– hardcover, 424 p, 140×210
– ISBN 978-606-8673-05-9
– Domeniu: Science-fiction