„Everest” pentru Everestul din tine

Everest m-a urcat pe culmile emoțiilor umane, poate ale celor mai umane dintre ele. Da, emoțiile au culmi, dar au și abisuri. Ei bine, Baltasar Kormákur te duce dincolo de ambele extreme în . Cred că ceea face emoțiile spectatorului să fie mai aproape de autenticul trăit de pe ecran, este tocmai faptul că filmul este realizat în condiții autentice de sunet și spațiu. Din câte am mai citit, regizorul este recunoscut pentru faptul că preferă să-și aducă la „însuflețire” arta prin adevărul și realitatea spațiilor în care filmează. 

 

Tu ai un ?

Fiecare dintre noi are o filosofie de viață, iar aceasta poate fi comparată cu un munte sau cu un deal. Sau, în cel mai rău caz, cu o pajiște. (…) Întrebările de după vizionare te fac să-ți revizuiești propriul drum gândit pentru a trăi. De fapt, suntem ceea ce gândim, iar dacă gândim mare, trăim pe picior mare. Cel care a fost numit dezastrul de pe Muntele Everest din 1996, a stat la baza construirii scenariului pentru Everest. Baltasar Kormákur a dus echipa de filmare chiar la locul faptei, adică printre pericolele de moarte ale Everestului. Cu riscul de a nimeri într-un clișeu, filmul te ține fără respirație până la final, unde cei mai emotivi dintre noi pot scăpa o lacrimă. Finalul este trist, de altfel, redând și finalul poveștii adevărate. Ca într-un demers de depășire a limitelor umane, filmul vine cu o nuanțare a faptului că escaladarea celui mai înalt vârf muntos din lume presupune de la început acceptarea morții ca partener de drum. Everestul se joacă cu mintea ta, odată ajuns acolo; fără oxigen și fără alte ajutoare obișnuite pe pământ normal, a filma pe Everest este ca și cum ai filma în spațiu, după cum spunea și regizorul.

Probabil că un Everest există în viața fiecăruia, însă depinde de cât de mult ne străduim să-l învățăm, să ni-l apropiem de limitele noastre, în așa fel încât atunci când ajugem în vârf să privim în jos cu mândrie, fără frică.

Din documentare, am înțeles că sunetele din film sunt aproape în totalitate naturale, necontrolate tehnic, mai ales că experiența din munți a oferit destule.

Mergeți să vedeți Everest, dar nu înainte de a vă asigura că sunteți dispuși să vă întoarceți cu o mulțime de întrebări, cât să vă ajungă pentru câteva zile. Totuși, cei care urcă pe Everest, de ce o fac?

 

Everest

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Corina Giurgia
Ambasador & Editor SB @ Iași

Licențiată în Jurnalism şi Ştiințe ale Comunicării, cu un masterat în Filosofie Aplicată şi Management Cultural, continua căutările în lumea oamenilor frumoși. Iubește Iaşul, cu întâmplările şi străzile pe care se plimbă încă scriitori şi poeți adevărați. Dependentă de ploaie, cu o obsesie pentru umbrele. Ambasadoare SemneBune la Iași. O găsiți și pe blogul personal: http://jurnalistacum.blogspot.ro/

Număr articole publicate : 62