Despre ElectroLive Session și alte nebunii frumoase ale Iașului
ELS 2015 i-a adus pe aceeași scenă pe unii dintre cei mai importanți artiști ai muzicii electronice internaționale
Nu știam prea multe despre muzica electronică, dar nici n-aveam curajul să m-apropii prea mult. Aveam convingerea că trebuie neapărat să ai o stare pentru a o asculta. Dincolo de asta, cred că ai nevoie și de câteva cunoștințe de background legate de sound, artiști, istoricul muzicii și tot tacâmul. După ce am participat la ElectroLive Session (ELS), mi-am spart singură barierele și prejudecățile legate de ritmurile și arta electro. De fapt, dacă asociezi muzica și cu o producție vizuală de impact, obții un efect aproape psihedelic. Eu, cel puțin, după ce am ascultat live ROCHIȚE, am început să mă gândesc la alte lumi posibile. Apoi, prin absurd, m-am dus cu gândul la Freud (recunosc, unul dintre preferații mei), care asculta muzică clasică, dar căruia i-aș fi propus o porție de muzică electronică pentru o mai puternică inspirație.
În goana după titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, orașele României dau tot ce au mai bun din ele, aleargă după strategii, artiști internaționali, ecouri bune de peste tot, echipe creative și… festivaluri! Multe festivaluri. Mulți uită, din păcate, că nu toate orașele sunt pregătite pentru cursă, că nu toate orașele au de la început șansa de a se apropia măcar de titlu sau că în centrul puterii locale nu există deschidere suficientă sau oameni destul de deschiși la minte și suflet. Trec peste aceste aprecieri demne de o paranteză și ajung la Iași, unde la sfârșitul lunii mai s-au adunat ritmurile electro pentru a câștiga un pariu cu Iașul și nu numai, poate chiar cu regiunea Moldovei. Ca să vezi, ieșenii nu-și doresc astfel de evenimente, care să-i scoată din casă. Nu mă refer doar la tineri, pentru că muzica electronică are destui fani și printre cei trecuți de 30, să zicem. Evenimentul propunea două nopți „complet instrumentate” de artiști ca ZAMILSKA (Polonia), EXTRAWELT (Germania), THROWING SNOW (Marea Britanie), TÉLÉPOPMUSIK (Franța), VLAD CAIA, ROCHIȚE, TOMA ALISTAR, CASETOFOANE, CĂLIN (România). Prețul biletelor a fost rezonabil pentru line-up-ul anunțat. Prima mea întrebare a fost: „ce le lipsește ieșenilor?”. Apoi, imediat, mi-am răspuns: „probabil, evenimente de acest gen, cât mai multe, pentru a se obișnui, pentru a se educa”. Spun asta pentru că, probabil, multitudinea de evenimente gratuite organizate de-a lungul anului, „strică” piața altora, care merită un bilet plătit, pentru că arta se plătește, bineînțeles. Munca din spatele scenei, pentru unii care nu știu ce înseamnă, poate părea simplă. Vă asigur că nu este. Când mai cunosc echipe de organizare din spatele evenimentelor mari (sau când fac parte din ele), prima dată îi respect pentru munca depusă, pentru că nu este ușor să riști pentru un public nesigur. Doar pentru asta și pentru a mai ieși din mediul online, steril și nefolositor, doar pentru asta le-aș spune unora să dea bani pe un bilet la un eveniment din zona celor muzicale, teatrale, literare, vizuale.
La ELS 2015 au fost momente de câștig vizual, le spun eu. Asta pentru că festivalul a propus și un concept de „music & sound” aparte. Artiștii propuneau pe scenă un drum artistic, practic. Te invitau în lumea lor și prin imagine. De altfel, imaginea și sunetul creează atâtea povești câte percehi de urechi și ochi sunt acolo. Povestea mea a început cu ROCHIȚE, prin pădurile minții nebănuite, cu lupi aproape umani și s-a încheiat cu ZAMILSKA, într-o bucurie exaltant de serioasă, pe ritmuri promițător de diferite de cele din lumea mea.
Ca după fiecare eveniment sau carte bună, îmi aleg câteva recomandări pentru prieteni, așa că am lăsat (mai sus și mai jos) preferatele mele sau cu ce am rămas de la ELS 2015 🙂
