We Singing Colors, trupă indie-folk cu accente de naive electronics, a fost lansată în 2010 la inițiativa lui Andrei Hațegan, solistul de la The Amsterdams. Între timp, proiectului i s-a alăturat și Roxana Niculae. În aprilie 2014, membrii trupei au lansat primul album „Made of wool, made of heavy metal”.
Dintre piesele inspirate din literatură, Roxana Niculae spune că „Alone”, compusă în 2011 este practic o poezie a lui Edgar Allan Poe, pusă pe muzică. „Fiecare vers din piesa Salopette, chiar și titlul, are la bază o mini poveste care i-a marcat lui Andrei, la un moment dat copilăria și adolescența”, explică ea.
Andrei Hațegan nu mai citește poezie de câțiva ani, din cauza unei neliniști și grabe permanente de a termina lucrurile începute, după cum spune. Ultimul volum pe care l-a citit a fost Blinking with fists de Billy Corgan.
Întotdeauna își ia o carte în turneu, iar în 10% cazuri o și deschide. „Ultimele încercări au fost Michel Houellebecq – Supunere, dar pe care am reprogramat-o pentru citit în parc, Woody Allen – Interviuri, Lucian Boia – Capcanele Istoriei sau Istoria Indiei”, își amintește el. Printre scriitorii săi favoriți se numără George Orwell, Michel Houellebecq, Iulian Tănase și ca poet spune că îi place Nichita Stănescu.
Roxana Niculae citește predominant proză atât străină cât și autohtonă. Ei plac poveștile ample, să parcurgă zece pagini în care e descris doar un spațiu sau un sentiment în cel mai mic amănunt.
„Întotdeauna mi-a fost puțin frică de poezie. De cadența versurilor, de intensitatea emoțiilor comprimate în câteva cuvinte și cel mai mult, de faptul că poate nu am înteles tot ce voia să spună autorul”, spune ea. Ea îi citește cu drag pe Mircea Eliade, Urmuz, Dostoievski, Anne Bronte, Gabriel Garcia Marquez, J.K.Rowling și Bruckner, despre care zice că a „forțat-o” să cunoască alte lumi.