„serghei esenin mi-i urât cu tine”

 

Îi spusese la un moment dat că omul care-și povestește viața se sfârșește. N-a luat-o în seamă. Era acolo. Erau acolo.  Și trecuse prin atâtea. Multe vorbe nespuse cu miros de vin fiert și scorțișoară care își aștepteau rândul. Zaț în colțul buzelor.  Pe toate le asculta cuminte. Dar „focul vânăt e gonit de vânt/ (…) toate trec ca floarea spulberată”. Și apoi la o margine a orei cum „ne ducem toți, câte puțin mereu” nu se ntreabă „te-am trăit sau te-am visat doar viață?”. Ea știe. A trăit-o cu vârf și îndesat. Apoi s-a simțit așa și pe dincolo, nu frumoasă și liberă ca o duminică, ci ca o zi de luni în care nimic nu iese cum trebuie și pentru a scoate un țap ispășitor: a rămas totul din vina ei. Atunci cumva și-a frânt aripile (despre care Nichita scria că ne cresc pe dinăuntru) într-o cădere bruscă. „Furtuna a trecut, puțini scăpară/ (…) în juru-mi viața-și saltă bucuria” și ea-și tot repeta: dacă nu avea cui, dacă nu-i povestea…poate dacă nu asculta, de n-ar fi ascultat… Dar astea-s gânduri pentru nopți târzii de iarnă, întotdeauna se găsea cui. Mai târziu a învățat că nimeni nu te pregătește pentru moarte și odată cu morțile celorlalți se pierd bucăți din tine, gânduri și stări, mari secrete ale omenirii și așa mai departe. Dar e bine să se piardă, fiindcă toate astea te fac să înțelegi totul altfel, să nu te limitezi, să-ți amintești că n-ai fost ce-ai crezut. Și momentul ăla venea oricum. Oamenii sunt atât de mici încât nu se pot opune. Trebuie doar să accepte și să nu mai caute să se învinovățească. Uitată, undeva între amintiri pentru întâia oară împăcată, se întreabă:  „Lumina sau umbra a prins să se cearnă?/ Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?/  Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă, / Sau stoluri de lebede mute-n popas?”

Diet Wiegman
Diet Wiegman

* Ghilimele de rigoare:  versuri din poemele lui Esenin.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Bianca Dobrescu

Avatar
Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.