nymphette_dark99

IMG_3732un material de Andreea Tănase

a debutat la 30 de ani cu un roman cu nume şocant – Sânge satanic. Cum era de aşteptat într-o societate românească luată prin surprindere mai ales de titlu, apariţia a stârnit controverse şi reacţii violente din partea publicului internatut în special. Sânge satanic a apărut în 2010 la editura , iar în timp ce casnicele scandalizate şi mamele ofensate că odraslele lor citeau ‚mizeria periculoasă’ îşi dădeau cu părerea pe forumuri, Nemerovschi scria de zor alte ‚mizerii’ cu care să şocheze publicul mioritic pudibond. Astfel, în 2012, a publicat al doilea şi al treilea roman al Cristinei Nemerovshchi, Pervertirea şi Ani cu alcool şi sex, cel din urmă fiind o continuare a romanului Sânge satanic. Pentru ca Nemerovschi are o poftă de scris mai mare şi mai prolifică decât criticii ei, în 2013 i-a mai publicat doua volume: Ce facem cu România? – Cititorii în dialog cu şi .

S-a scris mult în ultimii 3 ani despre cărţile Cristinei. Şi de bine, şi de rău. Au câştigat premii şi nominalizări pe care nu le voi menţiona aici, pentru că le găsiţi în biografia autoarei. Ceea ce trebuie menţionat, însă, este impactul pe care l-au avut şi îl vor avea cărţile şi personajele sale în generaţia pe care o oglindesc. Din acest punct de vedere, este reprezentativă prin personajele Vicky şi Tedy şi prin relaţia profundă şi foarte matură dintre ei. În ciuda vârstei pe care o au în roman, Cristina Nemerovschi ne dezvăluie în cei doi fraţi o complexitate uluitoare de sentimente, trăiri, emoţii şi frustrări. Autoarea se foloseşte de întâmplarile prin care trec cei doi pentru a-i pune în valoare, pentru a-i lăsa să se maturizeze ca personaje, pentru a ne permite nouă, cititorilor, să uităm să-i mai judecăm în tiparele vârstei. Odată ce ne lăsăm prinşi în aventura lui Vicky, începem să ne permitem nouă înşine să îi vedem ca personaje complexe cu care, dincolo de prejudecăţile prin care am învăţat să cernem oamenii, să ne putem identifica.

Simt stupoarea şi revolta unora. Să ne identificăm cu Vicky?! O copilă de 13 ani care înjură, se droghează, are relaţii incestuoase cu fratele său şi relaţii de toate felurile cu oricine altcineva? Deja aţi uitat că premiza de la care plecăm este că personajele din nymphette_dark99 nu au vârstă. Problema fraţilor nu este că sunt misogini, că se droghează şi beau, că fac sex cu străini şi necunoscuţi, bărbaţi şi femei, că nu-şi respectă părinţii şi profesorii. Problema lor este că fac toate acestea pentru că sunt prea deştepţi pentru vârsta lor, că nu se lasă condiţionaţi de vârsta din certificatul de naştere şi nici încadraţi în vreunul din tiparele societăţii care îi judecă. De altfel, când sunt duşi la psiholog de mama îngrijorată, acesta declară că singura lor ‚problemă’ este că sunt prea inteligenţi.

Dacă reuşim să vedem personajele dincolo de vârstă, avem o şansă să le înţelegem şi, cum spuneam, să ne identificăm cu ele. Vicky nu este un copil care ignoră sfaturile părinţilor din teribilism, ci este o femeie inteligentă care se revoltă împotriva sistemului. Aşa cum singură declară, se revoltă ‚împotriva prostiei, prejudecăţilor şi conformismului ăla degeaba’ (pag. 208, prima ediţie). Îi vede pe părinţii ei cu ochi critici, şi nu vrea să ajungă ca ei. Vrea să respingă şi să schimbe sistemul ale cărui lacune îi sunt evidente, vrea să fie originală, vrea şi poate să schimbe lumea.

nymphette_dark99-ed.-2

Pentru ilustrare, şi ca să vă conving că trebuie să citiţi romanul cu mintea deschisă, dau mai jos un citat care mi se pare reprezentativ pentru personajele Vicky şi Tedy, dar care, în acelaşi timp, este un strigăt al generaţiei lor, a cărei evoluţie societatea insistă să o ignore sau să o catalogheze drept ‚deviantă’:

De ce suntem aroganţi, de ce căutăm propriul nostru drum? (…) Să trăim în frică, în impotenţă, în laşitate, în prostie, asta e soluţia, asta visează ei pentru noi. Din iubire, fireşte. Findcă ne vor binele. (…) De ce fumăm, de ce bem, de ce facem sex, de ce chiulim de la şcoală, de ce pierdem nopţile prin oraş? (…) Ar trebui să ducem o viaţă de măgar. Să-ţi ştii mereu locul (…) Ei , uite, noi nu vrem să fim măgari. Vrem să simţim gustul lumii în care trăim, nu doar să ne uităm la ea cu jind, cu bale la colţurile gurii. Vrem tot, vrem acum. Vrem să alegem, vrem să ştim ce ne place şi ce nu, vrem să simţim cât mai mult pe propria piele. Vrem să fim fiinţe întregi, unice, cu personalitate, să fim coloraţi şi intenşi, nu doar roboţi sau măgari.(pag. 208-209, prima ediţie).

Ne este greu să ne imaginăm o ‚fetiţă’ de 13 ani spunând lucrurilor pe nume în felul acesta brutal. Dar oare nu ar avea dreptate dacă le-ar spune? Oare noi, la orice vârstă ne-om fi trezit fiecare şi când am constatat că suntem angrenaţi într-un sistem care nu ne reprezintă, nu am fi vrut să strigăm aceleaşi lucruri? Nu ne-am fi dorit o soră sau un frate cu care să putem discuta toate modurile în care familia, şcoala şi societatea ne îngrădesc şi ne taie aripile? Oare dacă ai ajuns să evoluezi într-atât încât să identifici problemele, nu ai şi dreptul să le spui pe nume şi să te revolţi? Iar dacă nu ai făcut-o la timp şi te-ai lăsat purtat de sistem – mai întâi fără să crezi în el, bineînţeles – nu cumva ai ajuns să îţi joci rolul atât de bine încât să uiţi că ar fi trebuit să fie doar un rol? Nu cumva ai asimilat atât de bine ‚valorile sistemului’, încât citeşti acum cărţile Cristinei Nemerovschi cu o grimasă pe faţă, căutând doar dovezile care să îţi întărească ţie convingerea că ‚tineretul din ziua de azi’ nu mai are valori şi respect?

Nymphette_dark99 este deopotrivă o carte uşor de citit şi greu de digerat. O avem pe Vicky, personajul principal, care îşi urăşte numele de botez (Victoria Violeta). Aparent, este o fată de 13 ani care arată şi se comportă mai matur decât ‚ar trebui’ la vârsta ei, şi care face autostopul din Braşov către Bucureşti pentru a ajunge la majoratul iubitului ei, Dev. Romanul este foarte actual. Te întrebi dacă nu cumva a fost scris săptămâna trecută, sau dacă România este suspendată în timp. Întâlnim şi noi, împreună cu Vicky, manelişti care ascultă Connect-R şi Antonia, care se uită la Acces Direct şi Las Fierbinţi, beau Stella Artois şi poartă tricouri cu sclipici şi ghiuluri pe toate degetele. Întâlnim vedete perverse care circulă incognito prin ţară şi răpesc copii retardaţi. Cunoaştem un hippiot rasta la Peleş, un pocăit homofob şi un interpret de hip-hop creştin care înjură şi mănâncă hamburgeri în zi de post. Ne îngreţoşăm împreună cu Vicky când pocăitul ipocrit îi pune mâna pe genunchi după ce îi predică despre Iisus şi ne răzbunăm odată cu ea când TIR-istul manelist o duce în pădure pentru sex. Dar cel mai tare ne distrăm cu Vicky când povesteşte despre gaşca de feministe pe care le ‚alintă’ cu termenul ‚uteriste’ sau când, împreună cu iubitul, ei îşi bate joc de un inginer pedofil care încearcă să o seducă pe chat.

Însă, în ciuda umorului savuros cu care este scrisă povestea lui Vicky şi dincolo de bravada pe care o face în întâmplarile tragicomice dar foarte credibile cu care se confruntă, personajul ascunde totuşi o rană adâncă. Lui Vicky i s-a întâmplat ceva care i-a demonstrat că nu este invincibilă şi care i-a întărit convingerea că trebuie să se apere cu orice preţ de lumea exterioară. Nu în ultimul rând, ‚Întâmplarea’ ne explică de ce Vicky are mereu la ea cel puţin un briceag ascuţit şi de ce nu are nicio reţinere în a-l folosi. Nu vreau să vă dezvălui prea multe, pentru că sper să citiţi romanul şi să îl dăruiţi copiilor voştri adolescenţi dacă nu îl au deja. Însă vă pot spune că abia la sfârşit, după ce parcurgeţi alături de Vicky drumul de la Braşov la Bucureşti şi după ce aflaţi adevărul despre ‚Întâmplare’, vă veţi da seama ce personaj puternic a creat Nemerovschi şi câtă iubire şi iertare poate să ne înveţe o ‚fetiţă’ de 13 ani care bea, fumează, se droghează şi înjunghie manelişti pedofili.

Dacă n-aţi pornit încă spre librărie să cumpăraţi cartea, vă mai spun că nymphette_dark99 s-a reeditat la numai trei luni de la apariţie (pentru că se epuizase) iar în 2014 va fi publicată în Olanda la editura Nobelman Uitgeverij, tradusă de Jeanette Carp.

surse foto: http://www.hergbenet.ro, http://cristinanemerovschi.ro

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2884