A citi scrisorile cuiva mi-a părut dintotdeauna ca este ca și cum ai da buzna în intimitatea cuiva, cunoscând prin intermediul rândurilor cea mai ascunsă parte a unui om. Cu toate acestea, cred că numai prin scrisori avem cu adevărat acces la viața celorlalți, putând astfel să cunoaștem mai mult decât au lăsat autorii în cărțile lor.
Nicolae Iorga, alcătuind mica antologie de Scrisori de femei, oferă o imagine a vieții femeilor, cu preocupările vremii, fiind astfel descrise cititorului nu numai segmentul casnic, cu simplitatea și spiritul familial, cu testamente și consemnarea de zestre, ci și caracterul modelat de credința în Dumnezeu, lucru ce rânduia atunci întreaga viață.
Scrisă într-o limbă veche, prezenta carte introduce cititorul cu ușurință în atmosfera vremii, devenind astfel un manual de istorie care ilustrează nu doar luptele grele de până la 1848 ci marchează în același timp conflictele interioare și lecțiile oferite de vicisitudinile vieții. Pentru aceste arhaisme este prezent un glosar la finalul culegerii. Totuși, textele sunt adaptate -atât cât a permis respectul față de scriitură- pentru a putea fi înțelese mai ușor de cititorul neobișnuit cu descifrarea acestei scrieri vechi.
Cuprinzând două părți, avem scrisori ale doamnelor unor figuri istorice ca Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, General Ion Ghica, cea de a doua parte constând în scrisori către femei, ale lui Gavriil Mitropolitul, Paisie, starețul de Dragomirna, ș.a.m.d. Multe dintre scrisori, în special acelea dintre Hermione Asachi-Quintet și Elena Cuza, dau seamă de europenizarea care începea să se desfășoare:
Draga mea prietenă,
Ai un suflet de înger care câteodată apare atât de limpede din câte o frază a ta încât îmi vine să te îmbrățișez în timp ce le citesc. Acesta e efectul pe care l-a avut asupra mea ultima ta scrisoare. Ai o idee înaltă despre fericire, Hermione, și-ți mulțumesc că ai avut o părere atât de bună despre mine încât ai considerat că inima mea e capabilă să meargă în căutarea ei pe tărâmurile unde o așezi. (…) Prințesa Elena
Nicolae Iorga a selectat din scrisorile vremii pe acelea considerate reprezentative dimensiunii istorice. El încearcă să atragă atenția în special asupra rolului politic, punând mai puțin accentul pe rolul social, în această încercare de întocmire a istoriei femeii. Scrisorile datează de la începutul veacului al XVI-lea până la regina Elisabeta, rândurile cuprinse fiind de un mare folos bibliografiilor sărace din școlile de fete.
Astfel, avem acces la durerile, înțelepciunea sau devotamentul femeilor față de soții pe care îi sprijineau, scrisorile fiind chiar și pentru fetele de astăzi un exemplu. Dat fiind faptul că nu trebuie să fim preocupați doar de bătăliile figurilor istorice masculine, e necesară parcurgerea acestor scrisori, căci femeile din spatele lor dau seamă de istorie, fiind deosebit de importante pentru evidența socio-politică. Ilustrate fiind viața morală și religioasă, se poate analiza interesul femeilor -indiferent că acestea erau pe spațiul Moldovei, al Țării Românești sau Transilvania- față de viața trăită în siguranța și în iubirea de Dumnezeu și familie.
Autor: Nicolae Iorga
Titlu: Scrisori de femei
Editura Vremea București
Colecția Planeta București
An: 2011
Nr.Pagini: 108
sursa foto: http://www.agenda.ro/nicolae-iorga-scrisori-de-femei/210865
Carla-Francesca Schoppel