N-ați văzut încă Vulpea Albastră

Vulpea-albastra-BP2013-aSjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson) – romancier, dramaturg, poet și textier de origine islandeză, poate sună familiar pentru unii, în special pentru fanii binecunoscutei cânterețe Bjork, fiindcă multe dintre textele cântecelor sale au fost scrise de el. Romanul Vulpea albastră îl surprinde pe Sjón ca romancier de această dată, afirmația lui Bjork despre roman fiind îndreptățită în acest sens: ”Vulpea albastră este un roman magic.”

Într-adevăr, înscrierea textului în sfera magicului este susținută prin elementele de tip fantastic, prin situarea într-un spațiu imaginar din Islanda. Spațiul este populat de eroi și antieroi, de un idiot, dar și de o copilă suferindă de sindromul Down, pe nume Abba. Două planuri narative, aparent fără nicio legătură între ele, se desfășoară în lunile ianuarie, respectiv martie ale anului 1883. Pe de o parte, un pastor vânează o vulpe albastră străbătând cu stoicism toate capcanele meteorologice, asistând la adevărate spectacole oferite de natură, dar și de vulpea însăși, iar pe de altă parte naturalistul Friðrik B. Friðjonsson pregătește funeraliile unei copile afectată de sindromul Down, pe care o salvase în urmă cu câțiva ani. Interesant, din acest punct de vedere, este subiectul legat de sindromul Down din acea perioadă (sec. XIX). Copiii care sufereau de acest sindrom erau devaforizați, fiind considerați varianta unei evoluții care s-a oprit la un anumit stadiu inferior și de aceea trebuiau omorâți.

Există o serie de trimiteri livrești, unele vizibile, precum trimiterile la poeții simboliști, Metamorfozele lui Ovidiu (întreaga atmosferă stă sub semnul unorSnacking_by_BlueKit_Sune metamorfozări succesive, temporale și spațiale, mai ales atunci când pastorul se transformă în animal, iar vulpea capătă calități omenești, precum vorbitul și ironia fină) altele mai puțin vizibile, care apelează la fondul mitic (mitul labirintului ar putea fi un mit central) și miraculos al literaturii islandeze. Toate aceste trimiteri nu fac neaparat textul lui Sjón mai nuanțat sau mai cult, el rezistă și prin încondeierile proprii lui Sjón, dar ajută la înrâurirea micilor narațiuni. De aici rezidă autenticitatea textului. Textul e un rezervor de surprize narative și de situație. Straniul situației este temperat prin inserțiile lirice.

Printre crestele dinspre apus se zăreşte o bucăţică de cer pe care strălucesc trei stele din constelaţia Lebedei.

Norii atârnă greu deasupra văii.

Ninge până a doua zi spre prânz. (p 95)

Impresia puternică pe care ți-o lasă lectura Vulpii albastre este aceea a unei dorințe absurde și copilărești de a căuta în natură o asemenea creatură, pentru că ea pare deopotrivă misterioasă și temătoare, dar tototdată jucăușă, fragilă. Deși acțiunea prezintă evenimente care privesc viața omenească, figura centrală a cărții rămâne vulpea albastră. Poate că miza cărții e superioritatea animalului în fața omului. E o temă de reflexie pentru cititori.

Ridicată pe picioarele din spate, dansa sub ochii lui, parcă fără să atingă pământul, rotindu-se ca un țipar într-un vârtej de apă. (p 36)

Deși nu sondează prea mult interioritatea personajelor, ele fiind vag schițate, prezentate doar prin mișcările lor, romanul compensează prin atmosferă. O atmosferă cu sunete metalice, cu alternanța nopții grele, întunecate, care cade ca o cortină, și lumina albăstruie, nepătată a iernii islandeze, care împreună îți taie respirația și-ți denunță orice orizont de așteptare prin impactul emoțional, dar și prin alăturarea de situații stranii. Deși tema iubirii nu este prezentă, poate doar la nivel intuitiv, un singur exemplu din “glosarul Abbei” mi s-a părut revelatoriu (ținem cont de faptul că iubiții aduși în discuție sunt o fată bolnavă de sindromul Down și idiotul Hafdis): “Abba înseamnă: Hafdis” (p 144)

320px-SjonFreeLicenceCea mai puternică impresie este lăsată, totuși, de vulpea albastră care intrigă odată prin culoarea ei albastră, pretutindeni albastră și sfidătoare, apoi prin succesivele ei apariții (la început pe tărâmul alb, imens, apoi în visul unui personaj – veți vedea cum, iar cu această ocazie, veți descoperi și niște mici epistole care servesc drept cheie în posibilele interpretări ale poveștii, iar la final metamorfozată, în ultima ei ipostază, unde deviază cu totul de la normal, arătând o inteligență nefirească.)

E uluitor cât de mult seamănă vulpile albastre cu pietrele. Când o astfel de vulpe se ghemuiește iarna lângă o stâncă, este practic imposibil să le deosebești, din acest punct de vedere, vulpile albastre dau dovadă de mult mai multă pricepere decât cele albe, care lasă întotdeauna o umbră întunecată sau se disting, gălbui, pe fundalul zăpezii.(p 7)

Dacă vă amintiți versurile coloanei sonore din Dancer in the dark, versuri compuse de Sjón însuși, I‘ve seen it all (Am văzut totul), se pare că n-ați văzut încă „Vulpea Albastră.”

Titlu: Vulpea albastră
Autor: Sjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson)
Traducere din limba engleză de Anca Băicoianu
Editura: Polirom
An apariție: 2014
Număr pagini: 152
Preț: 22.95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Elena Donea

Elena Donea
A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.