Jean Burgos- „Imaginar și creație”

res_d6c3f7a5730ea1d2df215d20a35628d1 Conceptul de imaginar nu trebuie privit doar ca sumă a imaginilor, ci și drept răscruce între creator și ceea ce îi este exterior. Imaginarul preocupă indiferent de sfera în care este circumscris, volumul de față ilustrând relația imaginarului cu literatura, cu arta în genere, așa cum se înfățișează în creația lui Jean Burgos.

Autorul și-a concentrat studiile asupra imaginarului, fiind deopotrivă fondatorul Centrului de Cercetare a Imaginarului din Chambéry. Astfel, autorul oferă în anii 70-80 o poetică a imaginarului, îmbogățind inclusiv imaginarul picturii. Fiind puternic influențat de Gilbert Durand, Jean Burgos parcurge structurile antropolgice ale imaginarului atât de discutate de maestrul său, oferind deopotrivă o nouă definire a imaginarului. Pentru aceasta, el se folosește de autori precum Bachelard, Jung și Baudelaire pentru a delimita imaginația de retorică sau de metaforă.

„Imaginar și creație”, volum tradus în cadrul Cercului traducătorilor din Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava schimbă acea realitate cu care ne-au familiarizat predecesorii săi, încercând să cuprindă global jaloanele și jocurile date de o nouă realitate niciodată trăită până atunci.

Studiind relațiile dintre acele elemente care produc opera, fie ea muzicală, poetică sau de altă natură, autorul trece dimncolo de teoretizarea simbolului, punând în lumină jocul dintre identitate și alteritate, dincolo de dialectica actualului și a virtualului, spațiu în care procesele simbolice ar putea să fie blocate.

Desfăcând pliurile imaginarului, Burgos parurge spatiul-timp al creației, apoi acțiunea, respectiv moartea imaginii. În acest fel, culorile, creația și poezia sunt filtrate apelând la figuri ca Henri Michaux, Kadinsky, Delaunay și Miró. De-a lungul celor zece capitole, se concentrează tipurile de imaginar, de la poetic la pictural, pentru ca în final să fie discutat inclusiv imaginarul teatral, căci întreaga creație artistică presupune imaginarul.

N-am nimic de făcut, n-am nimic de desfăcut. Dintr-o lume de lucruri confuze, contradictorii, trebuie să mă desfac. Cu penița, ștergând furios, rănesc suprafețele pentru a face ravagii, după cum ravagii toată ziua s-au petrecut în mine, făcând din ființa mea o rană! Fie ca și din hârtia asta să răsară o rană.

La fel ca în picturile lui Michaux, despre care el însuși vorbește în citatul de mai sus, Burgos dezvăluie caracterul de a face ravagii al imaginii, ființa creând și distrugând imaginea. Dacă la început m-am așteptat ca lectura acestui studiu să mă situeze strict în imaginarul filosofic, am descoperit cât de greu se lasă prins imaginarul într-o singură definiție, lărgind odată cu studiul domeniile în care interferează această facultate făuritoare de imagini, imaginația. Deschizându-se un drum al noutății dar și al abisului, am reușit să ordonez imaginile, simbolurile și reprezentările, pentru a mi se clarifica la final de volum imaginarul ca drum spre o filosofie a creației.

Autor: Jean Burgos
Titlu: Imaginar și creație
Editura Univers, 2003
Colecția Studii
Nr. Pagini 157

sursa foto: http://www.emag.ro/imaginar-si-creatie-jean-burgos-uni973-34-0883-2/pd/E2DR50BBM/

Carla-Francesca Schoppel

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Carla

Absolventă și masterandă a Facultății de Filosofie. Rătăcită, dar nu pierdută în labirintul basmului, deschide cu cheia visului „Alice în Țara Minunilor”, studiind povestea dintr-o perspectivă filosofică. Rar, scrie poezie.

Comentarii